Gramatica de televiziune

Cele mai multe reguli de filmare și editare au fost stabilite la începuturile cinematografiei, iar apoi au fost preluate de televiziune care au beneficiat de o experiență considerabilă.

Înainte de editare trebuie luate trei decizii importante:

1. Eliminare imaginilor neutilizabile;

2. Eliminare imaginilor irelevante (folosite doar pentru a calibra camera);

3. Așezare imaginilor rămase astfel încât să comunicare ceea ce și-a propus reporterul, producătorul sau regizorul.

Elemente de bază ale gramaticii de televiziune

1. Cadrul cinematografic: câmpul vizual al camerei de luat vederi. Ce se poate vedea la un moment dat prin obiectivul unei camere și poate fi înregistrat, se numește generic cadru.

2. Scena: unitate dramatică formată din mai multe cadre. Aceste cadre sunt legate de loc, timp și prezintă aceleași personaje.

3. Secvența: unitate dramatică formată din mai multe scene, toate legate între ele prin elemente comune ce se înscriu în același moment narativ.

4. Genul unui program: Ex. filme documentare, programe de știri, sitcomuri, soap opera etc.

5. Serie de programe: succesiune de programe cu un format standard.

6. Serialul: producție ce ilustrează o poveste cadru. Fiecare episod începe din loc de unde s-a terminat cel anterior. Serialele sunt programe soap opera.

7. Interviurile și declarațiile: în filmele documentare sunt utilizare interviurile unor experți, care demonstrează anumite teorii.

8. Vox pop: vine din latinescul „vox polpuli”, care înseamnă vocea poporului. Tuturor participanților le este adresată aceeași întrebare, iar răspunsurile sunt editate în cascadă. Selecția opiniilor este subiectivă, încearcă să susțină politica editorială a televiziunii respective.

9. Intertextualitate: se referă la relațiile dintre diferite elemente ale „mediului”. Participanții la un program de televiziune sunt cunoscuți din alte apariții mass media.

Încadraturile

La știri se folosesc trei tipuri de încadraturi considerate de bază: plan general, plan mediu și prim plan. În televiziune se folosesc mai mult încadraturile strânse în general, deoarece această încadratură concentrează atenția publicului asupra personajului. În cazul dispozitivelor care au ecranul redus se va folosi intens prim-planul, gros planul și planul detaliu.

Încadraturile sau planurile cinematografice se referă la proporțiile în care corpul uman este reprezentat pe ecran. Din această perspectivă avem următoarele încadraturi:

1. Plan general: sau planul întreg (Long Shot) Corpul uman este prezentat în întregime și putem vedea și mediul care îl înconjoară. Extreme Long Shot: corpul este prezentat întreg, dar ocupă o suprafață redusă a ecranului comparativ cu mediul ambiant, iar accentul cade pe fundal. Datorită dimensiunii reduse a televizorului acest plan este folosit mai rar în televiziune și mai des în cinematografie.

2. Plan Mediu: (Medium Shot) Personajul ocupă pe ecran o suprafață egală cu mediul în care se află. Corpul uman este prezentat de la brâu în creștetul capului. Personajul are loc pentru a gesticula, dar nu pentru mișcări ample. Există și planul un plan mai apropiat (Medium Close Shot) corpul uman apare de la piept până în creștetul capului. În practica de televiziune s-a încetățenit denumirile de plan mediu I și plan mediu II. Planul mediu este specific dialogului dintre personaje.

3. Prim-planul: copul uman este surprins de la nivelul umerilor în sus. Este folosit în jurnalele de televiziune pentru prezentatori. Se concentrează atenția asupra persoanelor care „livrează” informația.

4. Gros-planul: (Big Close Up) Corpul uman apare de la bărbie, până în creștetul capului, fiind ușor tăiat. Concentrează atenția asupra trăirilor personajelor și emoțiilor. Uneori este folosit și în cadrul interviurilor pentru a sugera tensiune dialogului. În interviurile cu persoane publice este rar folosit, fiind folosite în general prim-planurile și planul mediu.

5. Plan Detaliu: (Extreme Close Up) arată doar anumite păți ale corpului uman. Este folosit în general pentru trecerea de la o secvență la alta sau de la un unghi de filmare la altul. Este deosebit de expresiv.