Impactul Antenelor de Telefonie Mobilă

INTRODUCERE

Poluarea este acţiunea de introducere a unor elemente contaminate în mediul natural, care conduc la instabilitate, dezordine şi chiar distrugerea ecosistemului. Poluantul sau agentul care poluează poate fi orice substanţă (solidă, lichidă, gazoasă), formă de energie (termică, fonică) sau radiaţie electromagnetică.

Radiaţia electromagnetică (REM) este o energie care se propagă în spaţiu sub formă de unde, fiind clasificată în funcţie de frecvenţa acestora. Anumite unde, care fac parte din spectrul de unde electromagnetice sunt undele radio, microundele, radiaţiile infraroşii, radiaţiile ultraviolete, razele X, razele gamma. Frecvenţa acestora este măsurată în Hertzi (Hz).

În prezent sunt cunoscute puţine date despre pericolul pe care îl reprezintă câmpurile electromagnetice artificiale (cele create de mâna omului), există din ce în ce mai mulţi cercetători şi oameni de ştiinţă care avertizează asupra ameninţărilor reale pe care le constituie aşa numita „poluare electromagnetică”.

Frecvenţa undelor electrice care tranzitează cablurile electrice de-a lungul globului pământesc variază. În mod normal, frecvenţa ar trebui să fie de 50 Hz. Electricitatea poluantă este reprezentată de undele a căror frecvenţă depăşesc această medie. Orice energie electromagnetică artificială aflată în stare de dizarmonie cu frecvenţele naturale magnetice ale Pământului am putea spune că poluează mediul înconjurător, afectându-ne sănătatea într-un mod mai mult sau mai puţin evident, în funcţie de propria noastră receptivitate.

Frecvenţa radiaţiei electromagnetice naturale emisă de planeta noastră este în medie de 7.83 Hz, fiind denumită rezonanţă electromagnetică Schumann (care a demonstrat matematic existenţa fenomenului global de rezonanţă electromagnetică în anul 1952). Această rezonanţă Schumann are efecte benefice asupra organismului uman, în urma unor studii constatându-se că în lipsa ei sănătatea se deteriorează (apârând migrene, stres emoţional, depresie).

Toate dispozitivele elctromagnetice artificiale, de la banalele prize, cabluri electrice, becuri, televizoare, calculatoare, dispozitive wireless, cuptoare cu microunde, telefoane mobile şi până la antenele parabolice, electrice şi de telecomunicaţii înregistrează pierderi de energie electrică, peste 50 Hz, în mediul înconjurător, pe care unii cercetători le numesc „electricitate poluantă”.

Dincolo de beneficii, ne putem întreba dacă această îmbăiere fără precedent a umanităţii în radiaţii electromagnetice artificiale nu are cumva şi efecte secundare mai ales pentru sănătatea umană?

REŢELELE GSM-CARACTERISTICI GENERALE

Tehnologia celulară asigură comunicaţiile radio în dublu sens în cadrul unui sistem global cunoscut sub iniţialele GSM (General Sistem Mobile). Frecvenţele pe care lucrează sistemul GSM se află între 800-915 MHz, urmând să se implementeze şi în domeniul de frecvenţă cuprins între 1,8 şi 2,2 GHz.

În cadrul acestei tehnici de comunicare, o anumită zonă geografică este divizată în mai multe celule. Fiecare celulă este dotată cu o staţie de bază ce constă dintr-un transceiver de radiofrecvenţă şi un echipament specializat de calcul şi comandă. Totalitatea celulelor alcătuiesc reţeaua de comunicaţii celulare.

Capacitatea unei celule ( capacitatea cu care orice telefon mobil se poate conecta la site-ul amplasat) nu este fixă, aceasta depinzând de o serie de factori cum ar fi:

-frecvenţa de semnal în uz;

-puterea nominală a transmiţătorului;

-mărimea transmiţătorului;

-factorii locali geografici;

-condiţiile meteorologice.