Impactul revoluției informaționale asupra domeniului militar în perioda post Război Rece, post-post Război Rece

1. Introducere

Încă de la apariția primului calculator și integrator electronic numeric în anul 1946, care este și precursorul computerului modern, cercetătorii au început să perceapă tehnologia informațională de la stadiul de concept la o necesitate stringentă a realității. Odată cu dezvoltarea tehnicii de calcul și înființarea primei rețele de calculatoare în anul 1969 revoluția tehnologică se înscria într-un proces evolutiv constant ce avea să producă cele mai fascinante și rapide rezultate. Însă big-bangul în materia informaticii s-a materializat în anul 1991, odată cu înființarea World Wide Web și interconectarea unui milion de calculatoare în anul următor. Din acest moment, ce marchează și sfârșitul Războiului Rece, putem afirma că tehnologia informațională a intrat sub incidența unui proces evolutiv de amplitudine ridicată și impact global ce a dus omenirea la un alt nivel și a simplificat toate ramurile vieții sociale. Însă, odată cu avansul accelerat au venit și provocările, dar și nevoia de transfer a tehnologiilor civile în domeniul militar, cu sporirea măsurilor de siguranță, astfel încât să facă posibilă o integrarea eficientă a operațiunilor specifice.

2. Perioada post Război Rece, un început dificil

După Războiul Rece și cursa nebună a înarmărilor și a luptei parcă nesfârșită pentru descurajarea adversarului s-a materializat un deceniu de tranziție atât pentru sistemele ex-comuniste cât și pentru cele democratice. Sistemul internațional a trecut treptat de la unul multipolar la cel unipolar, dominat de supremația Statelor Unite în toate sectoarele vieții, dar mai ales în cel tehnologic. Tehnologia informației, un domeniu lacunar la sfârșitul secolului XX a început să prindă contur și să integreze în ritm accelerat toate procesele sociale. Sistemul internațional aflat în plin proces de reconsiderare și reconstrucție a suferit mutații pregnante datorită posibilităților de interconectare, diplomația luând treptat locul înarmărilor și demonstrațiilor de forță specifice perioadei trecute. Însă, disputele interstatale nu s-au rezumat doar la întruniri periodice și discuții la nivel înalt, a urmat o așa-numită înarmare tăcută marcată prin tehnologizarea sistemelor și echipamentelor militare de la toate nivelurile. Treptat s-a trecut de la conceptul de soft power la smart power, fapt concretizat prin întărirea alianțelor internaționale, prin ajutorare și instruire comună, prin consiliere și îndrumare pe probleme de securitate.

Revoluția informațională a comportat două etape majore în existența sa recentă, prima consistând în accentul spre sporirea numărului de echipamente, fapt consumat în perioada post Război Rece, iar cea de-a doua în capabilitățile rețelelor, în maximizarea legăturilor ce vor face posibile, mai târziu, apariția exercițiilor multinaționale în regim integrat și interoperabil.

În intervalul 1991 (căderea totalitarismului)-2001 (atacurile teroriste din 11 septembrie), ce după aprecierea personală este încadrată ca fiind perioada post Război Rece, informatizarea în domeniul militar a fost marcată de integrarea computerelor în cadrul sistemelor de armament, iar un prim pas a fost realizat de artileria computerizată ce era capabilă să calculeze traiectorii și să anticipeze cu precizie pozițiile viitoare. Calculatoarele au fost utilizate cu succes și în rândul flotei aviatice, unde se remarcă apariția unui sistem integrat de tip radar-poziționare prin GPS. Tuturor categoriilor de armament și echipamente militare li s-au adus îmbunătățiri considerabile prin conectarea acestora la creierul artificial. Treptat s-a trecut la sisteme teleocomandate, însă care prezentau un risc sporit de interferare și chiar sabotare.

De asemenea, lărgirea posibilităților de stocare de masă prin utilizarea compact-disk-urilor și aplicarea unor politici de securitate mai ample au permis transferul rapid de informație precum și coordonarea între structurile de apărare, ordine publică și siguranță națională din fiecare sistem dezvoltat.

Perioada poziționării, reperării prin intermediul sateliților și capacitățile extinse ale echipamentelor de înregistrare audio-video au dat naștere unei alte revoluții în domeniul spionajului și contrainformațiilor. Potențialul sistemului modern de apărare s-a metamorfozat rapid în capacitatea de gestionare a informațiilor prin intermediul serverelor, iar accesul la informație relevantă era facilitat prin utilizarea la scară largă a bazelor de date de diverse tipuri și roluri.