Împărțirea administrativ-teritorială - expresie a politicii descentralizatoare și centralizatoare din perspectiva amenajării teritoriale

1. Definirea conceptului de amenajare teritorială

Amenajarea teritoriului constituie o preocupare centrală a lumii contemporane, impunându-se ca o necesitate obiectivă pentru coordonarea multiplelor interese ce se interferează pe acelaşi teritoriu şi folosirea raţională a resurselor, ca un factor generator al dezvoltării.

Componenta proceselor de industrializare, urbanizare şi modernizare a agriculturii, organizarea teritoriului constituie expresia spaţială a politicii economice şi sociale, asigurând gospodărirea optimă a resurselor, dezvoltarea echilibrată a spaţiului în condiţiile dinamicii cerinţelor şi aspiraţiilor umane.

Din analiza problemelor organizării teritoriului pe plan mondial, într-o accepţiune foarte largă, aceasta cuprinde complexul măsurilor pentru punerea în valoare a resurselor şi dezvoltarea integrală din punct de vedere economic şi uman.

Activitatea de organizare a teritoriului trebuie să propună soluţionări probabile alternative, cu menirea de a evidenţia posibilităţile de dezvoltare armonioasă şi echilibrată a teritoriului, să ofere soluţii pentru repartizarea judicioasă dorită, voită sau posibilă a forţelor de producţie şi să urmărească valorificarea superioară a resurselor materiale şi umane în condiţii economice avantajoase.( http://ro.scribd.com)

S-a exprimat în literatura de specialitate punctul de vedere potrivit căruia teritoriul reprezintă obiectul unei amenajări prin populaţia care îl ocupă, însă pot constitui obiectul amenajării şi teritorii care nu sunt ocupate de populaţie dar care pot interesa aceste populaţii. „Activităţile economice şi sociale, imperativele militare, tradiţiile, religiile şi geografia au comandat şi comandă încă (în special în societăţile dezvoltate) o amenajare, o anumită organizare a spaţiului. Mondializarea schimburilor economice şi evoluţiile tehnologice rapide din ultimele decenii sunt poate cele mai transformatoare faţă de orice alte activităţi derulate în istorie, punându-şi amprenta asupra organizării teritoriului. Amenajarea teritoriului este justificată în condiţiile în care organizarea spaţiului este perturbată, teritoriile suportă transformări inevitabile, apar dezechilibre la nivelul mediului rural, concentrări urbane tot mai mari atât pe verticală cât şi pe orizontală, toate determinate de o creştere în intensitate a mobilităţii oamenilor, a mărfurilor, a capitalurilor”(Prof. Dr. Corneliu Iaţu, curs universitar Planificare şi amenajare teritorială).

2. Amenajarea teritoriului în context european

„Deşi amenajarea teritoriului prezintă implicaţii deosebite la nivel spaţial european aceasta nu este însă reglementată de Uniunea Europeană şi nu prezintă competenţe în acest sens. Percepţia amenajării teritoriului este diferită de la o ţară la alta. Amenajarea teritoriului are ca principal obiectiv dezvoltarea în mod omogen a regiunilor unei ţări, reducerea disparităţilor de dezvoltare economică şi depinde de gradul de eterogenitate a teritoriului respectiv.”( Corneliu Iaţu, Curs universitar Planificare şi amenajare teritorială)

La începutul anilor `60, Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei (http://www.coe.int/) preocupată de concentrarea excesivă a disparităţilor regionale, declara în cadrul rezoluţiei 210/196: faptul că “ este convinsă că dezvoltarea spaţială armonioasă a activităţilor economice, sociale, culturale este irealizabilă fără o politică de amenajare a teritoriului”.

Prin Rezoluţiile 525 şi 526/1968 Adunarea Parlamentară propune Comitetului de Miniştri al Consiliului Europei să angajeze o nouă formă de cooperare europeană în domeniul amenajării teritoriului şi să instituie pentru aceasta o conferinţă europeană ministerială permanentă, însarcinată cu elaborarea noilor orientări politice de dezvoltare teritorială a continentului european şi să asigure armonizarea politicilor naţionale în domeniul amenajării teritoriului(http://www.mdrt.ro).

Prima Conferinţă Europeană a Miniştrilor Responsabili cu Amenajarea Teritoriului (CEMAT) a avut loc în 1970 la Bonn – Germania. Din 1970, CEMAT s-a reunit în 12 sesiuni şi a adoptat de-a lungul timpului, documente fundamentale pentru amenajarea teritoriului european. După 1991, România a participat constant la Sesiunile CEMAT prin reprezentanţi ai ministerului responsabil cu amenajarea teritoriului.

Carta Europeană a amenajării teritoriului adoptată în 1983, de CEMAT la Torremolinos - Spania defineşte amenajarea teritoriului ca „expresia spaţială a politicilor economice, sociale, culturale şi ecologice a tuturor societăţilor” cu următoarele obiective fundamentale: dezvoltarea socio-economică echilibrată a regiunilor, ameliorarea calităţii vieţii, gestionarea responsabilă a resurselor naturale şi protecţia mediului, utilizarea raţională a solului( http://www.coe.int).

Alte documente europene (http://www.mdrt.ro) în vigoare care sintetizează experienţa privind amenajarea teritoriului şi la care România îşi aliniază politicile sale sunt:

• Carta europeană a amenajării teritoriului – document al Consiliului Europei, adoptat de cea de a 6-a Conferinţa Europeană a Miniştrilor Responsabili cu Amenajarea Teritoriului (CEMAT), care a avut loc la Torremolinos, Spania (mai 1983)

• Schema de Dezvoltare a Spatiului Comunitar (SDEC) – Dezvoltarea spaţială echilibrată şi durabilă a teritoriului Uniunii Europene - document al Uniunii Europene, adoptată la Consiliul Informal al Miniştrilor Responsabili cu Amenajarea Teritoriului din ţările Uniunii Europene – Potsdam, Germania (mai 1999)

• Principii directoare pentru o dezvoltare teritorială durabilă a continentului european – document al Consiliului Europei, adoptat la Conferinţa

• Europeană a Miniştrilor Responsabili cu Amenajarea Teritoriului (CEMAT) – Hanovra, Germania (septembrie 2000)

• Agenda Teritorială Europeană - document al COMISIEI EUROPENE (mai 2007)

Activitatea de amenajare a teritoriului la nivel european este sprijinită de:

ESPON - Reţeaua europeană de observare a dezvoltării şi coeziunii teritoriale este un program operaţional în cadrul Obiectivului Cooperare Teritorială Europeană al Politicii de Coeziune a Uniunii Europene prin care este finanţată cercetarea teritoriului european. România, prin Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, participă alături de toate statele membre ale Uniunii Europene şi alte patru state partenere: Norvegia, Elveţia, Islanda şi Liechtenstein la implementarea Programului ESPON 2013 .

INTERREG – Reprezintă o iniţiativă care urmăreşte să stimuleze cooperarea dintre regiunile Uniunii Europene. A început în 1989 şi este finanţat de Fondul European de Dezvoltare Regională (European Regional Development Fund- ERDF). (http://www.mdrt.ro)