Imprimarea Materialelor Textile

ARGUMENT

Industria textilă, impusă ca ramură importantă a economiei naţionale, a cunoscut o evoluţie rapidă, impusă de cererea mereu în creştere a produselor existente în categoria bunurilor de larg consum. Aceasta evoluţie a fost posibilă ca urmare a modificării categoriilor şi tipurilor de materii prime utlizate pentru realizarea gamei sortimentale diversificate de produse textile, a perfecţionării şi dezvoltării tehnologiilor aferente.

Produsele de îmbrăcăminte, în afara rolului pe care îl au de a acoperi corpul şi de a-l proteja de intemperii, mai au şi rolul de a conferi siluetei o notă de eleganţă. De aceea, studiul confecţionării îmbrăcămintei trebuie să aibă în vedere nu numai executarea corectă a produsului corespunzător corpului, dar mai ales corectarea anumitor asimetrii ale acestora, alegerea materialului, a desenului, a culorilor şi a modelului cel mai avantajos siluetei respective. Pe lângă crearea de modele cât mai variate, se impune crearea de noi sortimente, diversificate pe sex şi vârstă, prin elaborarea de noi tehnologii de finisare.

Materialele textile obţinute prin ţesere sau tricotare nu au toate caracteristicile necesare pentru a putea fi folosite. Căpătarea de noi însuşiri sau de însuşiri pe care materialele le-au pierdut pe parcursul operaţiilor tehnologice se obţin prin operaţii de finisare. Aceste operatii constau într-un ansamblu de tratamente chimice, fizice şi mecanice, care se diferenţiază în funcţie de natura fibrelor din compoziţia materialului textil, de destinaţia produsului finisat şi de efectele pe care dorim sa le capete materialul.

Operaţiile de finisare se pot împărţi în trei grupe şi anume:

- operaţii de pregătire, care constau în curăţirea şi albirea materialelor care se efectuează în atelierele de pregătire;

- operaţii de colorare (vopsire) care se efectuează în atelierele de vopsitorie şi imprimerie;

- operaţii de apretare şi finisare finală, care se efectuează în atelierul de apretură.

CAPITOLUL 1

FIRE TEXTILE

Pentru obtinerea ţesăturilor, materia prima este firul.

Firul este un produs textil obţinut prin reunirea şi torsionarea mai multor fibre scurte sau a mai multor filamente continue.

La alegerea materiei prime trebuie să se ţină cont de o serie de considerente printre care se numără: destinaţia ţesăturilor, materia primă, nivelul calitativ al ţesăturilor care se produc, precum şi de costul materiei prime.

1.1. CLASIFICAREA FIRELOR

a. dupa natura lor, firele folosite în ţesătorii pot fi obţinute atât din fibre naturale, cât şi din fibre chimice 100% sau în amestec, în diferite proporţii. La obţinerea produselor ţesute se deosebesc următoarele categorii de fire :

-fire din fibre naturale de origine vegetală (bumbac, in, cânepă),

-ire din fibre naturale de origine animală (lână, mătase naturală),

-fire din fibre chimice obţinute din polimeri naturali (celofibră, vâscoză, cupro, acetat),

-fire din fibre chimice obţinute din polimeri sintetici (poliamidice, poliesterice,

poliacrilonitrilice),

-fire din amestecuri de fibre naturale cu fibre chimice,

b. după tehnologia de filare, firele folosite în ţesătorii sunt din următoarele categorii :

-fire pieptanate: fire fine, netede, uniforme, cu rezistenţă mare;

-fire cardate: fire groase, mai aspre, neuniforme ca grosime, cu rezistenţă mai mică;

-fire semipieptanate: fire cu fineţe medie, netede, uniforme ;

-fire filamentare: fire din mătase, din fibre sintetice şi artificiale.

c. după structură, se pot întâlni următoarele tipuri de fire:

-fire simple:

- fire filate, obţinute din fibre scurte, discontinue;

- fire filamentare, obţinute din filamente lungi, continue.

-fire multiple :

- fire obişnuite, obţinute prin răsucirea mai multor fire simple identice din toate punctele de vedere;

- fire de efect, obţinute prin răsucirea mai multor fire simple diferite ca fineţe, culoare, torsiune.

d. după forma de depunere:

-fire pe sculuri: firele de mătase, artificiale, bumbac;

-fire pe ţevi (copsuri): firele de bumbac, lână, in şi cânepă;

-fire pe bobine: firele de bumbac, lână, mătase, sintetice.

Pentru ţesăturile stabilite prin tema de proiect se aleg următoarele tipuri de fire :

-fire din fibre de bumbac 100 %,

-fire din fibre de in 100 %,

-fire din mătase 100 %,

-fire din bumbac sau din in, în amestec cu fibre artificiale - celofibră, acetat,

-fire pieptănate.

1.2. PROPRIETĂŢILE FIRELOR

Firele sunt caracterizate prin anumite proprietăţi, acestea fiind transmise ţesăturii obţinute prin prelucrarea lor. Pentru producerea unor ţesături cu anumite caracteristici, firele folosite trebuie să aibă anumite proprietăţi fizico-mecanice. Proprietăţile fizico-mecanice cele mai importante, care se transmit şi ţesăturilor, sunt: fineţea firelor, torsiunea, sarcina la rupere şi alungirea la rupere, neuniformitatea, umiditatea, culoarea etc.

a. Fineţea firelor influenţează aspectul şi domeniul de folosire al ţesăturilor. Fineţea este proprietatea ce indică gradul de subţirime al unui fir.

b. Torsiunea exprimă numărul de răsucituri existent pe un metru de fir. Este o proprietate importantă influenţând comportarea firelor în timpul prelucrării şi aspectul ţesăturii obţinute. Numărul de torsiuni modifică atât aspectul firului, cât şi capacitatea lui de a absorbi coloranţii. Un fir cu torsiune prea mare devine mai rigid, iar un fir cu torsiune prea mică este afânat şi se prelucrează greu.