Indicatori de Fiabilitate

1. GENERALITATI

1.1 Obiect

Prezentul standard stabileste regulile de utilizare a procedeelor si tabelelor statistico-matematice pentru verificarea calitatii prin atribute si prin masurare, în cazul verificarii calitatii loturilor de produse pe baza nivelului de calitate acceptabil (AQL), conform STAS 3160/2-84 si STAS 3160/3-84.

1.2. Domeniu de aplicare

Standardul se aplica în acelasi domenii ca si STAS 3160/2-84 si STAS 3160/3-84 si se utilizeaza împreuna cu acestea.

1.3. Terminologie si simboluri

Terminologia si simbolurile utilizate sunt conform STAS 2631-82, cu completarile si precizarile din STAS 3160/2-84 si STAS 3160/3-84.

1.4. Standarde conexe

În legatura cu prezentul standard sunt:

STAS 2631-82 Aplicatii ale metodelor statistice. Terminologie si simboluri.

STAS 6085-72 Controlul statistic al calitatii. Formarea esantioanelor pentru controlul calitatii loturilor de obiecte.

STAS 11278-79 Identificarea rezultatelor aberante ale masurarilor.

2. ELEMENTE COMMUNE SPECIFICE ALE PROCEDEELOR DIN STAS 3160/2-84 SI DIN STAS 3160/3-84

2.1. Elemente comune

2.1.1. I n d i c a t i i g e n e r a l e

Procedeele din STAS 3160/2-84 si din STAS 3160/3-84 prezinta asemanari

conceptuale, dupa cum urmeaza:

2.1.1.1. Ambele documente au la baza o filozofie comuna, fundamentata pe tratarea specifica a informatiei de natura statica, caracteristica productiei de tip industrial.

2.1.1.2. Ambele documente folosesc o terminologie unitara si reguli generale omogene conceptual.

2.1.1.3. Ambele documente utilizeaza indicatorul AQL pentru indexarea planurilor de verificare, cu valori identice pe domeniul 0,1 la 10,0.

OBSERVATIE – În ambele standarde, AQL este definit ca o calitate medie satisfacatoare a procesului de fabricatie la furnizor pentru scopul verificarii prin esantionare. Totusi, valoarea lui AQL stabilita în contractul economic de aprovizionare tehnico-materiale trebuie privita mai mult ca o limita a calitatii procesului respectiv, a carei depesire este cu atât mai nedorita de beneficiar cu cât îndepartarea de la calitatea specificata este mai mare.

2.1.1.4. În ambele documente, efectivul lotului si nivelul de verificare determina o litera de cod. Tabelele furnizeaza apoi, în functie de litera de cod si de valoarea specificata de AQL, efectivul esantionului ce trebuie prelevat si verificat, precum si criteriul de acceptare corespunzator metodei de verificare adoptate. Elementele planurilor pentru verificare normala, severa sau redusa sunt sistematizate în tabele distincte.

2.1.1.5. Regulile pentru modificarea severitatii de verificare a calitatii sunt aproape identice.

2.1.1.6. Definitiile defectelor critice, majore si minore sunt aceleasi, dar în verificarea prin masurare defectele si defectivele nu constituie elemente utilizate pentru luarea deciziei asupra lotului verificat, deoarece caracteristicile de calitate numai pot fi grupate în clase dupa gravitatea defectelor. Totusi, cunoasterea acestor defecte inluenteaza alegerea valorilor lui AQL pentru diferite caracteristici de calitate masurabile ale produselor.

2.1.1.7. În ambele documente caracteristica operativa este elementul principal care defineste puterea de discriminare a unui plan între loturile satisfacatoare calitativ si cele nesatisfacatoare.

2.1.1.8. Ambele documente stabilesc nu numai planurile de verificare a calitatii loturilor, ci si întregul procedeu de verificare, definind care sunt planurile de utilizat dupa circumstante, împreuna cu elementele care, fixate aprioric si denumite elemente invariante de intrare în standard, conduc la identificarea si individualizarea procedeului respectiv. Toate acestea sunt convenite de catre furnizor si beneficiar si specificate an contractul economic de aprovizionare tehnico-materiala, pentru a se asigura omogenitatea procedeelor folosite în luarea deciziilor asupra loturilor de catre cele doua parti contractante.

Exemplu E 20.1

Un plan de verificare este, în cazul STAS 3160/2-84, tripletul: (n = 125, A = 5, R = 6), daca esantionarea este simpla. Procedeul de verificare cuprinde însa totalitatea elementelor: AQL, , planurile de verificare corespunzatoare situatiilor posibile în raport cu efectivele loturilor livrate, precizarea metodei de verificare sau a tipului de esantionare, precum si, atunci când se cuvine, precizarea unor elemente auxiliare, cum ar fi AOQL sau LQ.