Înființarea unei ferme de melci

Helicicultura

In ultimii ani, consumul de melci s-a marit incet-incet in întreaga lume, iar in zonele unde acestia traiau in stare de libertate s-a ajuns la o diminuare progresiva a acestor moluste gustoase. Intre timp, piata mondiala s-a extins si ocupa noi teritorii in care înainte nu se cunostea gastronomia acestei moluste. Înainte era suficienta culegerea din aer liber in timpul primaverii pentru a satisface cererile pietei, iar terenurile prezentau conditi pentru o crescatorie naturala ideala.

Cresterea progresiva a poluarii atmosferice, alaturi de dezvoltarea unei agriculturi tot mai specializate si mai intensive, cu folosirea de îngrasaminte azotate, a distrus progresiv acel mediu indispensabil pentru reproducerea libera in natura a melcilor.

Acesti factori, luati in ansamblu cu remarcabila crestere a consumului, a impus necesitatea obtinerii melcilor din crescatorii organizate de om cu scopul de a obtine o productie marita in cel mai scurt timp posibil. Astfel s-a nascut, la inceputul anilor `70, "helicicultura" care inseamna întocmai "cultivarea elicidelor" nume stiintific folosit pentru a clasifica melcii.

Datorita mâinii de lucru reduse si utilizarea de terenuri marginale si putin productive, si mai ales pentru investitia scazuta de bani, "helicicultura" a devenit o activitate raspândita.

De la spatiile improvizate ale culegatorilor si crescatorilor si dupa diferite incercari si experimentari efectuate in cele mai diferite conditii climatice, s-a ajuns la cresterea biologica completa, reprezentata de sectoare amenajate special pentru reproducere si altele atribuite pentru ingrasare si finisare.

S-a marit numarul crescatorilor formând in 2004 o grupare de circa 10.000 de persoane cu o suprafata utilizata de circa 9.500 de hectare numai in Italia.

Pentru a organiza si experimenta acest tip de crescatorie, au fost ani fructuosi si bogati in initiative; ani care, de asemenea, au evidentiat dificultatile de caracter biologic si zootehnic pentru productia economica a molustelor si s-a demonstrat ca "helicicultura" nu este o activitate usoara si de randament imediat.

Cresterea in aer liber este cea mai raspândita metoda practicata de helicicultori. Amenajarea fermei se face pe teren deschis, sub cerul liber, fara masuri pretentioase de protectie, cu costuri limitate. Aceasta metoda de crestere este rodul a multor ani de studii si experiente care au evidentiat si au încercat sa rezolve toate problemele legate de aceasta tehnologie de crestere.

Reusita acestei activitati depinde de factorii determinanti, atât biologici cât si tehnico-practici.

In functie de economii, pornirea unei ferme de cresterea melcilor se intinde pe mai multe etape: cumpararea terenului agricol, achizitii de mijloace auto, materiale si utilaje, înscrierea fermei în Registrul Comertului şi altele.

Avantajul pentru cel ce porneste pe cont propriu este ca viitorul fermier, nu mai trebuie sa se încadreze strict in proiect, nu este presat de termene si nici controlat „la leu” cand e vorba de cheltuieli. Dezavantajul este ca un program finantat este urmarit de specialistii din domeniu astfel ca riscurile de a rata un demaraj bun sunt minime.

Se poate investii in total in jur de 30 000 lei (10 0000 euro). Dar dacă lucrurile decurg bine amortizarea se va face fără probleme în circa doi ani.

Suprafata efectiva de lucru trebuie sa prevada mai multe loturi cu maxim 60 metri lungime care sa prevada o productie de 360 000 de melci pe ciclu respectiv 720 000 melci/ doua cicluri.

Un melc are în jur de 24 grame astfel ca va rezulta circa 17.280 kg de melci conform calculelor teoretice. In practica, exista anumite pierderi dar chiar daca se ia în calcul ca vor fi mai mult de jumatate pierderi, 8 tone de melci tot vor ramane pentru valorificare rezultând cam 24.000 euro pe an.

Aceste calcule simple, de început, îndreptatesc pe oricine sa pornească chiar la risc, o afacere cu melci.

Piata melcilor

Din analiza datelor zilnice ale pietei, alaturi de informatiile provenite de la firme alimentare din acest sector, se poate afirma ca, in ultima perioada s-a asistat la o crestere neasteptata a cantitatilor vandute.

Este verificat ca intr-adevar melcii sunt un aliment consumat cu precadere in casa si in familie si ca se cumpara mai ales ca produs proaspat, curatat, dar care trebuie insa preparat. Numeroase date recente confirma ca, facand o comparatie intre melcii culesi si cei crescuti, consumatorii ii considera pe cei din urma de o calitate mai buna decat ceilalti, datorita gustului carnii si pentru o mai usoara si mai rapida modalitate de preparare. Aceasta analiza este foarte importanta deoarece ea confirma faptul ca produsul de import, cules din natura si deci, crescut pe baza plantelor neselectionate, este absolut inferior din punct de vedere calitativ produsului provenit din crescatorie.

Cotatiile melcilor in ultimii 10 ani au inregistrat cresteri de 8-10% anual si se semnaleaza o substantiala uniformizare a preturilor in diversele anotimpuri si nu mai exista astfel dezechilibre majore intre produsul cules vara sau toamna si cel cules in starea de hibernare, iarna.

Mentinerea unui pret stabil este semnul unei pieti mai extinse, mai continue si legata in principal de organizatii cu structuri si sisteme industriale. In plus a existat si o mare schimbare in directia tendintei consumului diverselor specii.

Pana acum 7 - 8 ani, datele pietei erau in principal legate de Helix Pomatia, care era melcul cel mai cunoscut si cu care se lucra cel mai mult; odata cu trecerea anilor, alte specii, considerate pana atunci minore, au luat avant, rasturnand situatia anterioara; astfel a fost necesara o reevaluare a preturilor din ce in ce mai marcate de melcii de talie mica, in raport cu cei de talie mai mare. In anii '98/2000, comercializarea totală pe aceste pieţe a fost de 400.000 de tone pe an:s-a redus cu 10-15% faţă de anii '90 din cauza diminuării produsului din natură care reprezintă încă cu preponderenţa oferta anuală.