Instituții și Organizații ce Activează în Domeniul Protecției și Asistentei Sociale a Migrantilor și a Familiilor Acestora

1. Introducere

Migratia nu este un fenomen modern, nici nu si-a atins in zilele noastre cele mai mari cote, dar fenomenul a capatat noi semnificatii. Migratia romanilor, tinuta sub un control strict in timpul regimului comunist, a cunoscut o expansiune deosebita in anii '90, atat ca volum al fluxurilor migratorii, cat si prin diversificarea acestora din punct de vedere al destinatiilor, motivelor si structurii de status-econamic a populatiei de migranti. Fenomenul migratiei a urmat o tendinta ascendenta si a implicat toate paturile societatii, devenind totodata unul dintre fluxurile migratorii importante la nivel european. In ultimii ani, migratia externa s-a impus pregnant drept unul dintre fenomenele definitorii pentru societatea romaneasca.

Problematica migraţiei reprezintă în ultimii ani o preocupare constantă, cu precădere a cercetătorilor din ştiinţele sociale şi - într-o anumită măsură – factorilor de decizie politică din România. Această preocupare este în strânsă legătură cu constatările analizelor demografice fie că vorbim de cifrele statistice centralizate la nivel naţional fie că vorbim de proiectarea evoluţiei populaţiei ţării noastre pe termen mediu şi lung.

Fenomenul migratoriu are în ştiinţele sociale o dublă perspectivă: sociologică şi demografică:

- din perspectivă sociologică migraţia se referă la deplasarea unor persoane dintr-o zonă în alta cu schimbarea domiciliului. Dacă acest fapt a avut loc atunci vorbim de migraţie definitivă la fel cum, deşi o anumită perioadă de timp a trecut, migraţia este doar circulatorie1 (cu revenire). De asemenea se diferenţiază şi alte tipologii specifice: migraţie internă/externă; migraţie după locul de plecare-sosire (rural-urbană şi reciproc; migraţie rural-rurală şi urban-urbană); migraţie legală/ilegală etc.

– din perspectivă demografică migraţia poate fi interpretată ca şi mişcare teritorială (prin emigrare şi/ sau imigrare) care se adaugă mişcării naturale a populaţiei (prin naşteri şi decese).

Decizia de a munci intr-o alta tara, din punct de vedere economic, este cea a unui actor individual care, din diferite motive (cum ar fi nivelul ridicat al somajului, veniturile mici, immaginea romantica a tarii gazda, nivelul ridicat al salariilor etc.) hotaraste sa migreze.(Toanchina,2006). Desi cei ce decid sa-si paraseasca tara continua sa pastreze legatura cu familia si rudele totusi contactul cu alta cultura inseamna o schimbare in practicile obisnuite si o problema importanta. Plecarea parintilor la munca in strainatate determina un impact asupra copiilor ramasi in tara.

Cauzele care au determinat parintii sa plece sunt foarte evidente in cele mai multe cazuri au fost determinate de marile cerinti familiale si ne acoperirea lor cu salariile din tara. Desi in multe cazuri cei ce emigreaza nu duc o viata buna in tara gazda ei lupta cu consecintele numai pentru un viitor mai bun copiilor lor. Asta sustin ei, desi situatia unor copii ramasi in tara se agraviaza ( abandoneaza scoala, consuma droguri, alcool, etc). In aceste cazuri societatea ar trebui sa se implice mai mult, ar trebui ca in fiecare scoala sa existe asistent social si psiholog scolar pentru a sustine copiii.

Principalele efecte pozitive al acestui fenomen sunt legate de bunastarea copiilor ai caror parinti sunt plecati in strainatate. In cele mai multe cazuri migratia determina o crestere a nivelulu de trai a copilului ramas acasa. Acestia dispun de telefoane mobile calculatoare, calatorii etc.

In ciuda acestor efecte pozitive numarul efectelor negative e mult mai dezvoltat. In primul rand plecarea unui parinte determina o deteriorare a relatiei copilului cu parintele ramas acasa.