Investigații asupra partenerului de viață

CAPITOLUL I. DETECTIVUL PARTICULAR

1.1 Consideraţii generale

Apariţia relativ recentă a profesiei de detectiv particular la noi în ţară, face ca numărul lucrărilor şi al publicaţiilor care să trateze obiectul, natura, cerinţele psihice şi morale ale omului ce o execută, să fie destul de redus. Întru-cât în România activitatea detectivului particular era cunoscutădoar din romanele poliţiste, seriale tv sau filme care, au creat imagini mai multe sau mai puţin realiste, se impune ca de la început sa facem o “radiografie” acestei profesii.

Pentru a nu crea dubii, însăşi Ledea 329/2003 care confinţeşte noua profesie are titulatura “... privind exercitarea profesiei de detectiv particular”.

Plecând de la faptul că prin modul care sunt organizateşi conduse asociaţiile de detectivi particulari se crează condiţiile desfăşurării unei veritabile profesii, că aceste asociaţii sunt încadrate cu personal calificat, care a acumulat în şcoli speciale un bagaj de cunoştinţe profesionale, priceperi şi deprinderi indispensabile prestării unui serviciu privat necesar şi util, răspunsul nu poate fi decât afirmativ. Mai mult, acest serviciu, pe lânga o instrucţie specializată, solicită un profesionalism specific, fundamentat teoretic, practic şi psiho-social. În plus comportamentul detectivului nu se evaluează numai financiar ci şi social-umanitar.

Natura complexă a muncii detectivului particular, volumul său mereu crescând de cazuri şi situaţii inedited îl obligă pe acesta la o pregatire teoretică şi practică permanentă.

Munca detectivului, înţeleasă ca activitate profesională exercitată de oameni cu anumite calităţi psiho-fizice formată dintr-o calificare adecvată, generează anumite cerinţe, norme şi principii morale, care vizează pe de o parte relaţiile de serviciu în cadrul asociaţiei, relaţiile dintre detectiv, iar pe de altă parte relaţiile dintre detectivi şi cetaţeni.

Exercitarea acestei profesii presupuneîn acelaşi timp şi un anumit profil moral. În activitatea şi conduita sa, trebuie să se evidenţiese o serie de valori morale specifice cum sunt: demnitatea si probitatea profesională, ataşamentul faţă de profesie şi colegi, cinstea şi onoarea profesională, pasiunea în muncă, dorinţa de perfecţionare , şi multe altele.

Născute deci în procesul muncii, în exercitarea profesiei, aceste cerinţe, deprinderi şi atitudini reprezintă elemente de morală profesională practică fără de care succesul acestei activităţi nu ar fi posibil. Ele sunt sintetizate şi prezentate atât în Legea 329/2003 cât şi în jurământul detectivilor particulari adoptat de Asociaţia Natională a Detectivilor Particulari din România la 15 decembrie 2005.

Elementele componente ale moralei profesiei de detectiv particular constituie obiectl de studiu al unei ştiinţe numită Etica profesională. În timpul comunismului s-a contestat nu numai profesia de detectiv particular ci şi dreptul la un statut aparte al eticii profesionale în general. S-a socotit ca există o singură morală şiu o singură etică cea comunistă, valabilă in orice domenii de activitate. Dupa decembrie 1989 au fost tot mai multe preocupari pentru descifrarea si evidentierea cerintelor morale, a principiilor, normelor de comportament indispensabileexercitarii diferitelor profesii. Plecam de la convingerea ca recunoasterea unei singure morale, a unui singur cod al moralei ar saracimult realitatea neputand surprinde multiplele situatii particulare specifice diferitelor profesii, cu atat mai mult a celei de detectiv particular.

Ori se poate usor constata la o simpla analiza ca in activitatea detectivului particular anumite norme de comportament, anumite imperative ale moralei comune a societatii se metamorfozeaza in axigente profesionale specifice.

In morala detectivista vom gasi ca valori dominante: curajul, corectitudinea, tenacitatea, valori pe care le vom gasi si in morala comuna, si e firesc sa ne punem intrebarea daca avem dreptul sa le tratam ca norme specifice moralei profesiei noastre si ca facand obiectul de studiu al eticii detectiviste.

In opinia noastra raspunsul la aceasta intrebare il vom gasi numai analizand fiecare valoare morala in cazuri concrete in actiunile detectivului particular care au un caracter umanitar si profund moral.

Vom constata ca, spre exemplu, curajul trebuie sa caracterizeze pe orice om echilibrat dar stim ca el se raporteaza la frica si risc in situatii dificile. Ori situatiile in munca detectivului au in permanenta o mare doza de risc, dificultate si presupun o incordare tensionala specifica care solicita asumarea constienta a scuccesului si a esecului.

Tot astfel binele, onoarea, libertatea, adevarul, dreptatea, responsabilitatea, etc. : reprezinta elementele cele mai stabile ale moralei muncii detectivului particular.

Sa luam spre exemplificare termenul de bun si bine care , comform moralei detectivistice au la baza anumite criterii si un context evaluativ specific. In baza acestor criterii specifice, un detectiv bun nu este in nici un caz detectivul indulgent cel care iarta,care trece peste anumite secvente situationale ori le nuanteaza cu scopul de a-si multumii ori proteja clientul.

Iata deci ca in munca detectivului particular valori morale precum binele sau bunul etc., trebuie evaluate de pe platforma intereselor societatii care reprezinta inainte de toate litera si spiritul legilor.