Limitele consilierii în cazul persoanelor anxioase

1. Introducere

„ Consilierea în asistența socială este o relație interumană de ajutor între o

persoană de specialitate, consilierul și o altă persoană care solicită asistență de

specialitate, clientul.” (Egan, 1990).

Știind că „toți consilierii și toți clienții posedă un amestec de caracteristici

diferite pe care le aduc în relațiile de consiliere” (Richard Nelson-Jones, Manual

de consiliere, p.43) consilierea se face potrivit personalității diferite ale

clientului.

Prin limitele consilierii înțelegem acele cazuri cu care se confruntă

asistentul social sau consilierul social generalist, cazuri ale căror clienți suferă

de diferite trăsături sau tulburări de personalitate. În cazul prezentului proiect

vom studia tulburările persoanelor anxioase. Știind aceste tulburări, asistentul

social va știi cum să se raporteze la situație și dacă cazul necesită să fie predat

unui psihoterapeut sau psihiatru. Pentru a se concluziona această nevoie a

cazului trebuie să înțelegem trăsăturile care fac o persoană să fie anxioasă și

gravitatea acestui lucru.

De asemenea, putem cunoaște și felul în care putem relaționa în cadrul

consilierii cu personalitățile anxioase ( ceea ce ar trebui făcut și ceea ce nu este

indicat să se facă).

2. Despre anxietate

„ Anxietatea este raspunsul general al organismului uman față de orice

aspect al realității, perceput ca o amenințare la adresa siguranței și bunăstării

cuiva.

Anxietatea patologică sau nevrotică apare atunci când trebuințe, dorințe

sau impulsuri contradictorii pretind simultan exprimarea sau satisfacerea. Ea

este rezultatul unui conflict interior și are rolul de a păstra reprimate tendințele

firești, inacceptabile pentru imaginea de sine.” (Sorin Săndulache, Consiliere și

psihoterapie pastorală p.158)

Oamenii anxioși au tendința de a se gândi la situațiile viitoare și de a

anticipa riscurile în mod obsesiv, crezând că prin faptul că anticipându-le și

gândindu-se la ele le pot evita. Iar aceste lucruri crează tensiunea persoanei.

Aceasta frică nejustificată a persoanei se poate regăsi și în cele mai mărunte

lucruri sau etape ale zilei, cum ar fi un simplu drum cu mașina până la muncă.

Acesta poate aduce gânduri precum: „oare voi avea un accident de mașină?”

„oare voi întârzia la muncă?” „oare mașina mea se va strica astăzi?”.

Dar, experimentarea anxietății este diferită de la persoană la persoană.

Trebuie să ținem cont că anxietatea este felul în care creierul încearcă să atragă

atenția persoanei anxioase. Anxietatea este declanșată atunci când se pare că

ceva important pentru creierul tău este în pericol. Următoarea dată când creierul

tău atenționează că un lucru despre circumstanțele tale se aseamănă cu un scop,

regulă sau experiența ta precedentă, este nevoie de ceva care să te alerteze, ceea

ce noi numim anxietate.