Extras din document
În penultimul deceniu al secolului XX s-a produs o mini-revoluţie industrială deoarece s-a ajuns la concluzia că nu mai era suficientă întreţinerea echipamentelor industriale pentru a produce la maximul capacităţii lor, ci era nevoie de acţiuni şi activităţi de mentenanţă. Până în anii ’80, se făceau numai lucrări de întreţinere şi repunere în funcţiune a utilajelor după producerea defecţiunilor, fără a se discuta foarte mult despre conceptul de disponibilitate a maşinilor/echipamemtelor pentru producţie. Introducerea unui serviciu de mentenanţă în întreprinderi a dus la anticiparea, prevederea defecţiunilor şi la posibilitatea planificării intervenţiilor în scopul evitării acestora.
Utilizatorii treceau deci de la întreţinere la mentenanţă ca urmare a următorilor factori: creşterea complexităţii maşinilor; automatizarea echipamentelor; progresul tehnologiilor; integrarea conceptelor de fiabilitate a sistemelor în activităţile de producţie; creşterea costurilor investiţiilor; creşterea exigenţei clienţilor în privinţa siguranţei funcţionării echipamentelor.
În mod asemănător s-a pus această problemă şi în domeniul militar, trecându-se de la conceptul de asigurare tehnică la cel de mentenanţă şi apoi de management al mentenanţei. Funcţia de mentenanţă se realizează de specialişti cu calificare ridicată şi în domenii diferenţiate. Mentenanţa foloseşte metode specifice şi instrumente sofisticate.
Mentenanţa, managementul mentenanţei trebuie integrate în activităţile de cercetare-dezvoltare şi exploatare a sistemelor de arme, atât în ceea ce priveşte organizarea şi structura armatei cât şi în ceea ce priveşte conceptele şi mentalităţile în toate mediile: politic, militar, economic, cultural, etc. În acest mod, mentenanţa şi managementul acesteia pot să devină vectori de putere militară cu ajutorul cărora se va obţine succesul acţiunilor militare.
Războiul modern, indiferent de amploarea sa, nu poate fi conceput fără ca Forţele Aeriene să-şi aducă partea lor de contribuţie la îndeplinirea scopului general al acestuia, atât direct (când execută misiuni de luptă independente), cât şi indirect (când desfăşoară acţiuni în folosul celorlalte categorii de forţe ale armatei).
Tehnica şi echipamentele din aviaţie sunt deosebit de complexe. Cu cât tehnica/echipamentul este mai complex, mai complicat alcătuit, cu atât cresc şansele (nedorite, evident) ca aceasta să se defecteze.
B.S. Sotskov (fiabilist rus) menţiona că un avion militar sovietic al anilor 1945 era alcătuit din aproximativ 2000 de componente, pentru ca, doar peste două decenii acelaşi tip de avion să conţină circa 150 000 de elemente. Celebrul CONCORDE era alcătuit din aproximativ 300 000 de elemente componente.
În această lucrare am intenţionat să prezint pe scurt câteva elemente despre mentenanţa tehnicii şi echipamentelor din Forţele Aeriene, îndeosebi cele legate de mentenanţa aeronavelor. Lucrarea începe cu prezentarea sistemului de mentenanţă în care am inclus şi noi concepte ale managementului modern cu aplicabilitate în mentenanţa aeronavelor: lean manufacturing şi HVM (High Velocity Maintenance). În continuare am tratat mentenanţa aeronavelor pe nivelurile de bază, intermediar şi general, structurile şi atribuţiile personalului de logistică pe linie de mentenanţă a tehnicii de aviaţie din Forţele Aeriene, am redat câteva idei privitoare la planificarea, organizarea şi realizarea mentenanşei tehnicii de aviaţie, iar în final am prezentat documentaţia de planificare şi evidenţă a exploatării şi reparării aeronavelor în bazele aeriene.
Societatea şi armatele evoluează, se schimbă mereu, se modernizează şi se restructurează, reconsiderându-şi principiile, teoriile şi conceptele. Şi în domeniul managementului mentenanţei au apărut, în S.U.A. şi alte ţări membre NATO, concepte şi principii noi (H.V.M. – High Velocity Maintenance).
Revoluţia tehnico-ştiinţifică contemporană în domeniul militar a dus la creşterea complexităţii tehnicii militare cu implicaţii îndeosebi în dotarea, structura forţelor şi mijloacelor, precum şi a principiilor de întrebuinţare a acestora în ducerea luptei moderne. Toate aceste mutaţii au făcut să crească şi complexitatea activităţilor de mentenanţă, a dotării cu echipamente pentru executarea acestora.
Mentenanţa se desfăşoară neîntrerupt atât pe timp de pace cât şi în cadrul acţiunilor militare, pe timpul pregătirii luptei, pe timpul ducerii acesteia cât şi la sfârşitul zilei de luptă. Orice sincopă în desfăşurarea activităţilor de mentenanţă (de planificare, organizare şi execuţie), va avea urmări negative în realizarea unui coeficient de stare tehnică ridicat, atât la tehnica de luptă cât şi la cea de susţinere logistică.
CAPITOLUL 1. SISTEMUL DE MENTENANŢĂ
1.1. Generalităţi
Mentenanţa este componenta logisticii care cuprinde totalitatea acţiunilor întreprinse pentru menţinerea/restabilirea echipamentelor la caracteristicile specifice de funcţionare Activităţile de mentenanţă se organizează şi se execută la echipamentele din înzestrare, potrivit normelor şi instrucţiunilor specifice, particularităţilor constructive, de funcţionare, de întreţinere şi de reparare ale acestora.
Tratat ca subsistem în cadrul sistemului logistic, subsistemul de mentenanţă, în momentul în care îl tratăm separat, devine sistem cu următoarele componente: subsistemul de conducere; subsistemul de execuţie; subsistemul informaţional şi relaţiile sale organizatorice.
Evoluţia sistemului de mentenanţă este determinată de evoluţia echipamentelor şi are drept urmare stabilirea cerinţelor pentru realizarea Suportului Logistic Integrat. Prin componentele sale, sistemul de mentenanţă vizează:
- respectarea cadrului legislativ la nivel naţional, precum şi a actelor normative specifice Ministerului Apărării Naţionale- regulamente, instrucţiuni şi norme- care instituţionalizează funcţionarea sistemului de mentenanţă;
- personalul ingineresc şi tehnic pentru managementul şi execuţia lucrărilor de mentenanţă, defalcat pe specialităţi şi niveluri de pregătire profesională;
- instituţiile militare de învăţământ pentru pregătirea personalului care îşi desfăşoară activitatea în domeniul mentenanţei;
- nivelul cantitativ şi calitativ de înzestrare cu echipamente;
- echipamentele, utilajele, infrastructurile, mijloacele de măsură şi control, aparatura şi mijloacele mobile pentru executare lucrărilor de mentenanţă atât la pace cât şi pe timpul operaţiilor militare;
- echipamentele pentru realizarea sistemului informatic al logisticii;
- resursele financiare necesare executării activităţilor în condiţii de maximă operativitate;
Preview document
Conținut arhivă zip
- Logistica Aeroportuara.doc