Măsuri neconvenționale de politică monetară adoptate de Banca Centrală Europeană în contextul crizei globale recente

CAPITOLUL 1. CRIZA FINANCIARĂ GLOBALĂ

Recesiunea economică și financiară actuală pare a fi remarcabilă în cea de-a doua jumătate a secolului. Criza se răspândește în toată Europa, SUA și în ținuturile Japoniei și pare că este mai profundă în comparație cu căderea economică a perioadei 1981-1982. S-a înregistrat o pierdere importantă a încrederii la nivelul consumatorilor și pe partea de afaceri, cele două fiind răspunzătoare de restrângerea cheltuielilor. Guvernul Statelor Unite și unele guverne din Europa, încercând să refacă stabilitatea, au naționalizat părți ale sectoarelor lor financiare într-o măsură care contrazice însăși bazele capitalismului modern. Astăzi, totul pare să o ia pe calea inversă, lumea întreagă se orientează spre sectorul în care statul are un rol mai important și mai puțin spre partea în care sectorul privat guvernează. Cel mai probabil, aceasta este și una dintre consecințele cele mai dramatice ale recesiunii actuale.

1.1. Apariția și cauzele crizei globale recente

Cauza profundă a crizei financiare a fost lichiditatea abundentă creată de principalele bănci centrale ale lumii (FED, BOJ) și de dorința țărilor exportatoare de petrol și gaze de a limita aprecierea monedei. De asemenea, a existat o suprasaturare cu economisiri, generată de integrarea crescândă în economia globală a unor țări (China, Asia de SudEst în general), cu rate mari de acumulare, dar și de redistribuirea globală a avuției și a veniturilor către exportatorii de bunuri tari (țiței, gaze naturale etc.). Suprasaturarea și lichiditatea îndestulată au constituit fonduri pentru investiții în diferite proiecte, cele mai numeroase fiind în instrumentele financiare. Ca și consecințe ale lichidității îndestulate, au fost nivelul foarte redus al dobanzilor, precum și volatilitatea scăzută a acestora. Toate aceste au dus la extinderea interesului pentru investirea în active cu potențial ridicat de câștig. Împreună, nivelul redus al dobânzii, interesul pentru instrumente cu câștig ridicat, vigilența diminuată față de riscuri, cât și marjele de risc nediscriminatorii au condus spre înțelegerea defectuoasă a pericolelor implicate.

În SUA și în unele state din Europa, guvernele și băncile centrale au răspuns prin îmbunătățirea lichidității; acordarea de garanții guvernamentale pentru împrumuturi; recapitalizarea instituțiilor financiare; garantarea celor mai noi emisiuni de către bănci asigurate; prevenirea colapsului dezordonat al întreprinderilor mari interconectate; cumpărarea de acțiuni în bănci; reduceri coordonate ale ratelor dobânzii. Deși astfel de măsuri au fost puse în aplicare, după 17 luni de la declanșarea turbulențelor, piața a rămas netransparentă, ceea ce a amplificat criza financiară și a facilitat trecerea ei în sectorul real al economiei, mai întâi în SUA, apoi și în alte țări dezvoltate.

Care ar putea fi în continuare provocările principale?

Ca și orientare pe termen scurt, se dorește implementarea unor remedii care să conducă la întremarea încrederii consumatorilor și a investitorilor. Pe un orizont mai îndelungat, o principală determinare ar fi ajustarea principiilor care ghidează reforma sistemului financiar internațional, în principal referitor la transparență, îmbunătățirea reglementărilor privind contabilitatea titlurilor, asigurarea reglementării adecvate a piețelor, firmelor și produselor financiare, asigurarea integrității piețelor financiare (privind manipularea pieței și frauda), și întărirea cooperării între instituțiile financiare ale lumii (modernizarea structurilor de guvernanță ale FMI și ale Băncii Mondiale).

1.2. Rolul politicilor monetare în combaterea crizei financiare

Instituția care are rolul de a implementa politica monetară este Banca Centrală, aceasta având rolul de a stabiliza prețurile prin următoarele instrumente de politici monetare tradiționale:

- Operațiuni de open market;

- Rezerve minime obiligatorii;

- Facilități permanente;

- Operațiuni principale de refinanțare;

- Operațiuni de reglaj financiar;

- Operațiuni structurale.

Consiliul guvernatorilor Băncii Centrale Europene are ca obiectiv menținerea ratei inflației la un nivel inferior, dar apropiat de 2% pe termen mediu. Pentru a îndeplini acest obiectiv principal, Consiliul guvernatorilor ia decizii potrivit unei strategii de politică monetară ce are la bază doi piloni și le implementează conform cadrului său operațional.