Metode și tehnici de intervenție în asistență socială la nivel de grup și comunitate

1. Identificarea nevoii sociale și denumirea grupului

Grupul pe baza căruia eu voi realize proiectul este un Grup Format Pentru Prevenirea Abandonului Școlar a Copiilor Romi din Școala Gimnazială Nr. 1, Jilava. Grupul se adresează nevoi de educație a copiilor romi din această comună.

Cauza principală care a dus la excluziune cetățenilor români de etnie romă este reprezentată de lipsa educației. Din acest motiv al lipsei de educație au fost excluși și la nivel social. Doar prin intermediul educației romi reușesc să se integreze în societate și mai apoi să intre pe piața muncii.

În continuare, am decis să abordez problema abandonului școlar în cazul copiilor de etnie romă prin intermediul unui program desfășurat in cadrului unui grup format. Așadar grupul are ca obiectiv conștientizarea necesității educației în rândul copiilor etnici printr-o abordare interactivă a membrilor.

Educația are un rol deosebit pentru reusita fiecărui individ în viață, și reprezintă un fenomen social, la care populația participă în masă. Printre altele, acest proces are rolul de a forma elevi cu abilități de comunicare la cele mai înalte nivele, imprimă copiilor încă de mici ideea de bune maniere și respect reciproc față de semeni, dar si față de cei mai mari, și deschide acestora cai spre noi orizonturi are cunoașterii.

A fi educat înseamnă o posibilă cale spre reuşită, spre succes. Cu siguranţă, individul educat este acela care are şansele cele mai mari de-a progresa.

2. Justificarea nevoii sociale și contextual în care o găsim

Primele aptitudini de socializare dobândite de către un copil se realizează în mediul educativ, deoarece aici aceștia interacționează cu alți copii de aceeași vârstă sau vârstă diferită și astefel descoperă persoanele cu care pot avea lucruri în comun. Prin prisma acestui fapt educația reprezintă un mediu principal de creștere, dezvoltare intelectuală, psihologică și socială.

Atât în comunitățile de romi cât și de români, lipsa educației este unul dintre factori principali care duc la excluziune socială. În rândul romilor lipsa educației nu se îndreaptă doar spre discriminarea din partea comunității ci și la includerea îngreunată pe piața muncii și la creșterea procentului de sărăcie. Așadar „educația este considerată în general un factor cheie pentru incluziunea populației de etnie romă în societatea românească. Chair dacă au fost luate măsuri practice pentru a imbunătății participarea școlară a elevilor de etnie romă, pentru a reduce segregarea școlilor și pentru a spori vizibilitatea culturii rome, aceste măsuri nu au dus încă la o schimbare substanțială în ceea ce privește riscul abandonului școlar pentru elevii romi. Dincolo de practicile individuale și de rezultatele de la școală, nu trebuie să uităm faptul că educația este un drept pentru toți copiii înscriți în legislația românească.” (Asociația S.P.E.R., 2008)

Educația în comunitatea de romi nu este văzută ca o contribuție la formarea socială și profesională, ci ca o cale de a ieși din comunitate, existând riscul de a se apropia populației majoritare de etnie ne-romă. Această concepție afectează viitorul copiilor romi, limitând astfel posibilitatea de acces la serviciile de educație formală.

Cele mai multe bariere în integrarea romilor în cadrul societății provin din lipsa accesului la educație, Pentru foarte multe comunități din România accesarea educației a devenit o problemă, dar o problemă și mai gravă o constituie accesarea educației de către copii romi. Acest lucru nu este absolut de loc normal deoarece prin educație se investește în viitoarea forță de muncă.

Dureros este faptul că cei mai mulți copii de etnie romă sunt formați de părinții lor după modelul conform căruia succesul se datorează obținerii banilor, modelul omului de succes fiind cel care reușește să își întrețină familia, dar nu totul în viață se va rezuma la această idee.