Metode și tehnici utilizate în managementul inovării și transferului tehnologic

1. Introducere și importanța managementului inovării cu referiri la domeniul automotive

1.1. Importanța managementului inovării în organizația bazată pe cunoaștere

Ca definiție, conceptul de managementul inovării a fost definit de Sandrine Fernez-Walch și François Romon (2009) ca fiind: s"ansamblul acțiunilor conduse de o întreprindere și al opțiunilor efectuate pentru a favoriza emergența proiectelor de inovare, a decide lansarea lor și a realiza comercializarea noilor produse sau implementarea de noi procese în întreprindere, pentru creșterea competitivității", (Sandrine Fernez-Walch et François Romon, 2009, Dictionnaire du management de l'innovation, Vuibert, Paris).

O altă perspectivă asupra managementului inovării este cea dată de Nagîț Gheorghe în anul 2001, prin care se oferă un scop final al procesului de inovare:

Prin managementul inovării se poate înțelege procesul orientat spre organizarea și alocarea resurselor disponibile, atât umane cât și tehnice și economice, în scopul dobândirii de noi cunoștințe, de generare a ideilor care permit obținerea de noi produse, procese și servicii sau îmbunătățirea celor existente și al transferului celor mai bune idei spre fazele de fabricare și comercializare" (Nagîț Gh., 2001, Inovare tehnologică, Ed.Tehnică INFO, Chișinău, p.56).

Managementul inovării este un proces planificat, dirijat și controlat și înseamnă exploatarea și descoperirea unor idei noi, care presupun mai multe acțiuni - studii și aprofundare asupra proiectelor de inovare, identificarea unor oportunități de investiție, dar și asumarea unor decizii de planificare și monitorizare a acestor proiecte - BS 7000-1:2008 Design management systems.Guide to managing innovation, April 2008 - este un ghid asupra managementului inovării, ce face referire mai ales la procesul de dezvoltare și proiectare a produselor competitive.

Aceste principii se aplică la organizații din industrii de proces,servicii și construcții, de fabricație, precum și în sectoarele publice și non-profit.

Sunt abordate în special temele:

- Bazele managementului inovării, inovarea;

- Managementul inovării din punct de vedere organizațional;

- Procesele din cadrul managementului inovării;

- Tehnici și metode de aplicare a managementului inovării.

Managementul inovării trebuie să fie tratat ca parte a strategiei de dezvoltare a unei companii - în special pentru companiile ale căror inovații și tehnologii se dezvolta foarte rapid. Inovarea presupune crearea unor strategii și obiective de dezvoltare, atât pentru momentul actual cât și pentru viitor și totodată presupune implicarea angajaților firmei. Strategiile sunt dezvoltate în funcție de dinamica piețelor,mediul economic și mediul competițional.

Pentru a fi competitiv , inovația este necesară - în special în lumea concurențială din domeniile tehnologice. Inovația duce către transformarea rezultatelor cercetării în produse și servicii inovative. O economie bazată pe inovare are un avantaj competitv, ce constă în producerea de servicii și produse inovative la nivel internațional. Competitivitatea înseamnă în final productivitate, însă este determinată de o gamă largă de factori - calitatea mediului de afaceri,stimularea investițiilor, capacitatea de inovare dar și de nivelul de concurență.

Societatea bazată pe informații este societatea actuală în care oamenii depind de o societate a cunoașterii și care cuprinde totodată marile organizații și corporații. Astfel organizația bazată pe cunoaștere devine un factor important pentru grup, inteligent și care aparține contemporanului atât prin activitatea de cercetare științifică, cât și prin activittea strategică, managerială. Organizația devine așadar o îmbinare între fenomenul cunoașterii și conceptul organizării, definind o construcție solida a unui colectiv inteligent, performant și competent.

Organizația bazată pe cunoaștere funcționează concordant cu societatea informațională și este determinată în principal de inovare, învățare și interactivitate partenerială. Prima mențiune a conceptului de organizație bazată pe cunoaștere a apărut undeva în anii 1984-1988 iar de atunci până în prezent a cunoscut mai multe faze de dezvoltare. În 1984, Huber a pus problema necesității de a crea un model organizațional în special pentru organizațiile post - industriale. Mai târziu, această idee se regăsește și în alte abordări ce propun soluții de operaționalizare.

Holsapple și Whinston (1987), promotori ai tehnologiei informatice, oferă o definiție a organizației bazate pe cunoaștere: ”o colectivitate de lucrători cu muncă de concepție, interconectați printr-o infrastructură computerizată” ( RH Bonczek, CW Holsapple, AB Whinston, Decision support systems: A knowledge-based approach). Acești autori susțin sprijinirea organizației de informatică avansată și de aplicații ale inteligenței artificiale.

Din punct de vedere managerial, în 1988, Drucker reprezintă un model organizațional valid pentru secolul XXI, cu principale caracteristici - conducere ierarhică fără multe nivele intermediare, coordonarea angajaților prin standarde, norme și reguli interne, colectiv al organizației format în principal din profesioniști.

După anul 1955, apar și primele rezultate de importanță relevantă în funcționarea și evoluția organizației bazate pe cunoaștere, viziunile vremii generând noi denumiri ca: ”organizație centrată pe memorie”, (Le Moigne, 1990, p.94), ”organizație inteligentă” (http://www.acad.ro/pro_pri/doc/st_g06.doc, Hendriks, 1998, Dragomirescu, H., Organizații bazate pe cunoaștere).

1.2. Particularitați ale managementului inovării în domeniul automotive

Ca definiție , procesul de inovare reprezintă o serie de activități desfășurate într-o anumită ordine, menite să urmeze idei inovative către realizarea unor produse sau servicii noi pe piață, generând astfel profit. Desigur, nu toate ideile aduc profit, nu se încadrează conform așteptărilor pe piață și de aceea este necesar un portofoliu destul de mare de idei dar și de un criteriu bine definit de selectare a ideilor ce merită cu adevărat să fie implementate.