Monografia sistemului bancar din Olanda

1. Evoluția sistemului bancar din Olanda

1.1 Introducere

În esență se poate afirma că banca are ca principală activitate pe de-o parte “cumpărarea ” de bani, utilizând un cost sub formă de dobanzi bonificate,iar pe de-altă parte “ vânzarea” banilor obținuți, astfel obținându-se câștiguri pe baza dobânzii percepute . Banca favorizează schimbul având rolul de intermediar financiar între cei ce dispun de capitaluri și întreprinzători.

Instituțiile bancare au un rol important în central oricărei economii de piață, deoarece asigură cadrul mobilizării tuturor fondurilor bănești din economie,dirijândule totodată cu scopul desfășurării normale a activităților social-economice.

Sistemul bancar , poate fi definit drept un ansamblu de instituții, norme, infrastructuri, relații financiare, ce interacționează, având drept drept scop mobilizarea sub formă de depozite și distribuirea sub formă de credite a fondurilor. Acesta oferă facilități precum sistemele de plăți pentru diverși agenți economici financiari, nefinanciari sau personae fizice.

Tabel nr.1: Topul băncilor din Olanda după active

1.2 Istoric

Banca Amsterdamului a fost prima bancă publică care oferea bilete de valoare neconvertibile în monedă, fiind înființată în anul 1609, aceasta fiind privită ca prima bancă centrală. Precum și alte state ce aveau la bază sistemul metalist, Olanda a întampinat de-a lungul anilor probleme de ordin monetar deoarece au apărut o multitudine de monede străine care erau folosite ca mijloc de schimb în țară, autoritățile olandeze axându-se pe rezolvarea acestora prin aplicarea legilor monetare. O altă modalitate de reglare a sistemului monetar a fost crearea unei bănci de schimb Wisselbank.

Prin înființarea băncii Wisselbank s-a realizat stabilizarea sistemului monetar olandez, acestă bancă fiind orientată spre rezolvarea problemei devalorizării, astfel au fost atribuite limite depozitelor de monezi care erau considerate sub un anumit nivel al calității.

În anul 1609, autoritățile locale ale Amsterdamului, au stabilit că datoriile comerciale trebuiau stabilite de banca de schimb, fiindcă schimburile internaționale erau inferioare biletelor de comerț, iar negustorii trebuiau să își deschidă conturi la la băncile de schimb. Wisselbank primea monedă străină și națională la valoarea lor intrinsecă, o parte dintre acestea au fost distribuite către taxele de administrare și o parte către oferirea creditelor.

Banii care erau puși în circulație de banci aveau o serie de avantaje față de celelate forme ale banilor:

- Erau înlocuiți în cazul producerii diferitelor accidente;

- Aveau protecția conducătorilor orașului Amsterdam;

- Prin intermediul transferului bancar erau evitate costurile cu transportul;

- Aveau o calitate superioară;