Obiceiuri Culinare de Craciun

Imagine preview
(8/10 din 1 vot)

Acest proiect trateaza Obiceiuri Culinare de Craciun.
Mai jos poate fi vizualizat cuprinsul si un extras din document (aprox. 2 pagini).

Arhiva contine 1 fisier doc de 15 pagini .

Iti recomandam sa te uiti bine pe extras, cuprins si pe imaginile oferite iar daca este ceea ce-ti trebuie pentru documentarea ta, il poti descarca. Ai nevoie de doar 4 puncte.

Domeniu: Alte Domenii

Cuprins

Capitolul I Sărbătoarea de Crăciun
Istoria Crăciunului pag 3
Crăciunul, sărbătorit în întreaga lume pag 4
Capitolul II Obiceiuri și tradiții de Crăciun
Obiceiuri și tradiții de Crăciun pag 9
Crăciunul în tradiția românească pag 9
Capitolul III Preparate tradiționale de Crăciun pag 11
Bibliografie pag 15

Extras din document

Argument

Crăciunul sau Nașterea Domnului este o sărbătoare creștină celebrată la 25 decembrie. Ea face parte din cele 12 sărbători domnești, a patra mare sărbătoare după Paști, Rusalii și Vinerea Mare. În anumite țări, unde creștinii sunt majoritari, Crăciunul e de asemenea sărbătoare legală, iar sărbătoarea se prelungește în ziua următoare, 26 decembrie: a doua zi de Crăciun.

Crăciunul este una dintre cele mai importante sărbători ale anului, motiv pentru membrii familiei și prietenii să se adune în jurul mesei de sărbătoare

Unitățile de alimentație se pregatesc pentru aceasta sărbătoare pentru a veni în întâmpinarea clienților cu preparate tradiționale și un ambient specific.

În restaurant pregătirea și servirea preparatelor culinare tradiționale de Crăciun necesită o atenţie deosebită, fapt ce am încercat să îl redau în această lucrare prin cele trei capitole Capitolul I (Sărbătoarea de Crăciun), Capitolul II (Obiceiuri și tradiții de Crăciun) și Capitolul III (Preparate tradiționale de Crăciun)

CAPITOLUL I

Sărbătoarea de Crăciun

Istoria Crăciunului

În lumea occidentală, ziua de naştere a lui Isus Hristos a fost sărbătorită pe 25 decembrie, înlocuind o dată anterioară de 6 ianuarie. Creştinii şi-au însuşit de atunci numeroase sărbători păgâne şi tradiţii de sezon, care s-au practicat în multe părţi din Orientul Mijlociu şi Europa. Deşi poate părea destul de ciudat, multe dintre tradiţiile şi sărbătorile creştine de astăzi îşi au corespondent în vechile obiceiuri barbare. Crăciunul şi Anul Nou se regăsesc în aceeaşi sărbătoare păgână numită Yule. Celebrată de populaţiile nord-europene, în special cele germanice, Yule însemna simplu roata si simboliza roata anului care ajungea în punctul ei terminus în data de 31 decembrie. Iniţial, Yule sau Jul, începea pe 20 decembrie pentru a dura 12 zile. Erau festivalurile ţinute la mijlocul iernii şi în Babilonul antic şi în Egipt şi festivalurile de fertilitate germanice de asemenea, care aveau loc în acelaşi moment. Naşterea anticului zeu-soare Attis în Phrygia era sărbătorită pe 25 decembrie, aşa cum a fost şi naşterea zeul soareluipersan, Mithra.

În Roma Antică, solsiţiul de iarnă era sărbătorit cu mulţi ani înainte de naşterea lui Isus. Această sărbătoare romană era numită Saturnalia, onorându-l pe Saturn, zeul agriculturii. Locurile publice de adunare erau decorate cu flori, cadouri şi lumânări, care erau schimbate între oameni, sclavi şi stăpâni deopotrivă, sărbătorind astfel această ocazie cu mare entuziasm. În ianuarie, era o altă sărbătoare, Calendele, ce reprezentau victoria morţii asupra vieţii.

Cultura celtică din Insulele Britanice venera toate plantele verzi, dar în mod deosebit vâscul şi illexul. Acestea erau importante simboluri ale fertilităţii şi erau folosite pentru decorarea caselor şi altarelor.

Şi totuşi, Crăciunul va fi cel care va împrumuta multe dintre obiceiurile barbare. Aprinderea lumânărilor, împodobitul bradului, cadourile şi chiar Moş Crăciun sunt toate practici preluate de la pagâna Yule. Chiar şi tăierea porcilor este o veche tradiţie scandinavă, nordicii obişnuind să sacrifice mistreţi în cinstea zeiţei Freya. De altfel, în ţările nordice, oamenii încă mai folosesc termenul de Yule în loc de Crăciun. Obiceiul de a ţine Crăciunul a apărut în Evul mediu. Contribuţia cea mai proeminentă a avut-o imnurile, care prin secolul al XIV-lea, au devenit asociate cu respectarea religioasă a naşterii lui Hristos.

În Italia, s-a dezvoltat o tradiţie re-elaborată a naşterii lui Hristos şi construcţia scenei naşterii. Se spune că acest lucru a fost introdus de Sfântul Francisc ca parte a eforturilor sale de a aduce cunoştinţe spirituale laicilor. Tradiţia ieslei de Crăciun vine din Evul Mediu. Sfântul Francisc de Assisi a amenajat prima iesle în anul 1223 la Greccio. De aici, acest obicei a fost răspândit la franciscani în Italia şi în afara ei.

Sărbătorirea Crăciunului a fost controversată încă de la începuturile sale, deoarece numeroase sărbători îşi găsesc rădăcinile în practici păgâne şi acestea au fost foarte mult contestate de conservatori din cadrul Bisericii. Ospăţul, oferirea de cadouri şi frecventele excese au reprezentat un drastic contrast cu simplitatea naşterii Domnului. De aceea, mulţi oameni de-a lungul secolelor şi în prezent, condamnă aceste practici ca fiind contrare cu adevăratul spirit al Crăciunului.

Fisiere in arhiva (1):

  • Obiceiuri Culinare de Craciun.doc