Poluarea Aerului și Controlul Zgomotelor în Ecosistemele Urbane

2. INTRODUCERE

Poluarea reprezintă contaminarea mediului înconjurător cu materiale care interferează cu sănătatea umană, calitatea vieții sau funcția naturală a ecosistemelor (organismele vii și mediul în care trăiesc).

Chiar dacă uneori poluarea mediului înconjurător este un rezultat al cauzelor naturale cum ar fi erupțiile vulcanice, cea mai mare parte a substanțelor poluante provine din activitățile umane.

Poluarea umana a luat proporţii de la inceputul utilizari focului pentru agricultură, încălzire și gătitul alimentelor.

Poluarea aerului a devenit o problemă majoră in timpul Revoluției Industriale (sec.XVIII si XIX).

Dupa dezvoltarea oraşelor a aparut o noua forma de poluare a aerului, ‘’smogul’’ care constituie si in zilele noastre o problema majora.

O alta forma de poluare a aerului este cea fonica, problema care o studiem si in acest proiect. Poluarea fonica i-a amploare in zilele noastre deoarece numarul automobilelor este in continuua crestere.

3.ECOSISTEMUL URBAN

3.1. Poluarea şi impactul ecologic asupra ecosistemelor urbane

Biosfera actuală se deosebeşte de biosfera secolului XVIII, când faţa Pământului nu era brăzdată de drumuri de fier şi şosele asfaltate, când atmosfera nu era poluată cu fum de fabrici, gaze de eşapament şi alte substanţe chimice, când apele curgătoare şi lacurile nu deveniseră locuri de deversare a deşeurilor industriale. Aspectul actual al biosferei se datoreşte intervenţiei omului în calitatea sa de constructor de ecosisteme şi peisaje, cât şi de factori de perturbare a funcţionării unor procese naturale, deosebit de importante pentru viaţă şi economie. Prin intervenţia sa în biosferă, omul a modificat profund echilibrul biologic natural.

Omul şi mediul sunt entităţi inseparabile. Factorii mediului aer, apă, sol sunt modificaţi în urma folosirii lor de către om. Astfel apare poluarea, aspect implicit al vieţii, în desfăşurarea căreia, unele produse rezultate din procesele fiziologice şi din activitatea omului şi a animalelor, devin reziduuri ce pot incomoda traiul, în funcţie de natura şi cantitatea lor. Se poate spune că poluarea a însoţit omul încă de la apariţia lui pe pământ.

Termenul de poluare provine din latinescul POLLUO – ERE (a murdării, a degrada) şi desemnează acţiunea prin care omul îşi murdăreşte propriul mediu de viaţă. Ceea ce caracterizează poluarea în ultima vreme este o creştere considerabilă a cantităţii şi numărului de substanţe poluante precum şi apariţia unor produşi de sinteză, care fiind greu degradabili, persistă o vreme îndelungată în mediu şi se acumulează în organismele vii.

Poluarea mediului cu diverşi poluanţi trebuie privită în ansamblul ei, în mod concomitent pentru toate elementele (apa, aer, sol) deoarece de cele mai multe ori aceeaşi substanţă le poluează în acelaşi timp.

Oraşul constituie un complex ecologic în care atmosfera se caracterizează prin atenuarea exceselor climatice din timpul iernii, intensificarea caracterelor determinate de acumularea radiaţiilor calorice în timpul verii şi alterarea proprietăţilor chimice prin acumularea poluanţilor emişi de diferite surse: uzine, sisteme de încălzire, mijloace de transport, reziduuri.