Principii moderne ale dezvoltării durabile în Județul Bacău

1.Conceptul de dezvoltare durabilă

Pana de curand preocuparea principala a omului a fost obtinerea de beneficii materiale indiferent de mijloacele folosite sau de efectele lor asupra mediului. Despaduririle in scopul extinderii teritoriilor arabile sunt urmate de eroziuni ale terenurilor, irigarile salinizeaza solul, pasunatul excesiv distruge pasunile. Conceptul de dezvoltare durabila introdus de curand propune constientizarea efectelor pe care le au actiunile noastre asupra mediului si care in viitor ne vor afecta si pe noi si de asemenea ofera metode prin care activitatile omului sa nu dauneze naturii.

Aceste metode se refera la :

• Reducerea consumarii resurselor :

Resursele naturale se impart in 2 grupuri : cele care pot fi reinnoite ( care pot fi inoite in timp prin procese naturale : populatia de pesti, vegetatia naturala sau cele inepuizabile ca energia solara ) si cele care nu pot fi reinnoite ( care se gasesc in depozite limitate ce nu pot fi inlocuite decat in lungi perioade de timp ca depozitele minerale sau combustibilul fosilier).

Intre 1950 si 1990 populatia globului s-a dublat ajungand la 5,3 miliarde, 80% traind in tari sarace sau aflate in curs de dezvoltare. Natiunile dezvoltate sunt vinovate totusi de marele consum de resurse naturale din cauza nivelului ridicat de viata. De exemplu, in 1992 americanul obisnuit consuma tot atata energie cat 27 de filipinezi sau 370 de etiopieni. Educatia in acest sens si utilizarea constienta a resurselor pot contribui la scaderea consumului lor. Reducerea cererii de lemn de mahon in Statele Unite si Japonia ar incetini distrugerea padurilor tropicale.

• Protectia impotriva poluarii:

Aceasta este una din obligatiile guvernelor. Ea include interzicerea sau limitarea folosirii pesticidelor si a altor materiale chimice, limitarea cantitatii de deseuri menajere si a poluantilor din aer, prevenirea producerii de materiale radioactive si restrictionarea trasportului de combustibil petrolier. Astfel daca guvernele ar impune dublarea grosimii containerelor transportoarelor de petrol multe din accidentele care au dus la afectarea faunei ar fi avut efecte mai reduse.

• Reciclarea resurselor

Hartia, sticla, freonul, aluminiul, metalul, toate pot fi reciclate. Mai exista si posibilitatea pre-reciclarii care consta in fabricarea de ambalaje reciclabile sau refolosibile.

• Protejarea resurselor

Acestea sunt cel mai bine protejate in rezervatii naturale dar de asemenea guvernele pot interzice desfasurarea de activitati economice in anumite zone care au atat valoare ecologica cat si estetica sau recreationala.

Cea mai cunoscuta definitie a dezvoltarii durabile este cea data de Comisia Mondiala pentru Mediu si Dezvoltare (WCEF) în raportul "Viitorul nostru comun", cunoscut si sub numele de "Raportul Bruntland": "dezvoltarea durabila este dezvoltarea care urmareste satisfacerea nevoilor prezentului, fara a compromite posibilitatile generatiilor viitoare de a-si satisface propriile nevoi".

Într-o accepţiune foarte generală a conceptului, dezvoltarea durabilă cuprinde ideea dezvoltării fără epuizarea resurselor prin trecerea dincolo de limita de suportabilitate şi regenerare a ecosistemelor. Fundamentul pentru acest concept este necesitatea integrării obiectivelor economice cu cele ecologice şi de protecţia mediului.

O lungă perioadă de timp, până în urmă cu circa 20 de ani, se acorda prioritate creşterii economice, excluzând problemele de protecţia mediului.

Formele grave de manifestare a deteriorării componentelor mediului înconjurător au impus schimbarea acestei optici.

Desigur că perspectiva creşterii economice înaintea protecţiei mediului este posibilă. Se poate susţine o astfel de strategie prin faptul că o economie stabilă generează fonduri şi permite o intensă muncă socială în domeniul protecţiei mediului. Dar o astfel de abordare nu permite acestor ţări să se dezvolte susţinut, pe termen lung, fapt ce se aplică mai ales în cazul ţărilor în curs de dezvoltare.

Se favorizează pagubele ecologice şi consecinţele asupra sănătăţii generaţiilor prezente şi viitoare.

De asemenea nu este sesizată problema necesităţii participării tuturor ţărilor la rezolvarea aspectelor globale ale protecţiei mediului (schimbări climatice, deprecierea stratului de ozon, deşertificarea etc.). Ţările în curs de dezvoltare sunt confruntate cu grave probleme de protecţia mediului la nivel local sau naţional, nemaiavând disponibilităţi, mai ales materiale, de a contribui la rezolvarea celor globale.

Pe de altă parte, însuşi principiul de a aborda mai întâi paguba şi apoi eliminarea cauzei este pus în discuţie şi nu constituie singura cale.

În ecologie, ca şi în medicină, prevenirea este întotdeauna mai bună şi mai economică decât tratarea.

Iată de ce: este esenţial ca, în această etapă de dezvoltare a omenirii, în toate ţările, obiectivele economice şi cele ecologice, incluzând şi acţiunile de protecţia mediului, să fie integrate de la început, cu scopul de a minimiza pagubele economico-ecologice.

În general, cerinţele minime pentru realizarea dezvoltării durabile includ următoarele:

- redimensionarea creşterii economice, având în vedere o distribuţie mai echitabilă a resurselor şi accentuarea laturilor calitative ale producţiei;

- eliminarea sărăciei în condiţiile satisfacerii nevoilor esenţiale pentru loc de muncă, hrană, energie, apă, locuinţă şi sănătate;

- asigurarea creşterii populaţiei la un nivel acceptabil (creştere demografică controlată);

- conservarea şi sporirea resurselor naturale, întreţinerea diversităţii ecosistemelor, supravegherea impactului activităţii economice asupra mediului;

- reorientarea tehnologiilor şi punerea sub control a riscurilor;

- descentralizarea formelor de guvernare, creşterea gradului de participare la luarea deciziilor;

- coroborarea deciziilor privind mediul şi dezvoltarea pe plan naţional cu cele din plan internaţional.

De precizat că acest concept trebuie adaptat la specificul fiecărei ţări.În ultimii ani conceptul dezvoltării durabile a devenit un obiectiv strategic pentru întreaga umanitate.

2. Obiectivele generale ale Strategiei pentru Dezvoltare Durabila a Uniunii Europene

o Limitarea schimbarilor climatice si a costurilor si efectelor sale negative pentru societate si mediu

o Sa ne asiguram ca sistemul nostru de transport satisface nevoile economice, sociale si de mediu ale societatii noastre, minimizând impacturile sale nedorite asupra economiei, societatii si mediului.

o Promovarea modelelor de productie si consum durabile

o Îmbunatatirea managementului si evitarea supraexploatarii resurselor naturale, recunoscând valoarea serviciilor ecosistemelor.

o Promovarea unei bune sanatati publice in mod echitabil si imbunatatirea protectiei impotriva amenintarilor asupra sanatatii.

o A crea o societate a includerii sociale prin luarea in considerare a solidaritatii intre si in cadrul generatiilor, a asigura securitatea si a creste calitatea vietii cetatenilor ca o preconditie pentru pastrarea bunastarii individuale.

o A promova activ dezvoltarea durabila pe scara larga, asigura ca politicile interne si externe ale UE sunt in accord cu dezvoltarea durabila si angajamentele internationale ale acesteia.

Educarea si pregatirea tuturor cetatenilor consituie baza indispensabila si fundamentala care trebuie sa însoteasca toate politicile publice care au legatura cu ecologia si dezvoltarea durabila.

Fiecare cetatean sau organizatie trebuie sa constientizeze ca dezvoltarea durabila reprezinta singura cale pe care omenirea trebuie sa o respecte pentru a avea asigurat un viitor.