Produsele pădurii - Bistrița Năsăud

I. STRUCTURA FONDULUI FORESTIER

1. Compoziţia pădurilor

Judeţul Bistriţa-Năsăud, parte integrantă a unei mari diversităţi fizico-geografice a României, este o sursă de energii pozitive, de influenţe naturale de reconstrucţie ecologică a peisajului natural. Loc de generare a unor râuri cu ape curate, bogate bazine forestiere, peisaje care încântă ochiul şi sufletul călătorului - toate acestea reprezintă judeţul Bistrita Nasaud.

Vegetaţie naturală este reprezentativă pentru munţii Carpaţi, cu 25 de endemisme carpatice şi numeroase rarităţi, fondul forestier este dominat de păduri natural fundamentale (91%), iar fauna este bine reprezentată prin carnivorele mari (urs, lup, râs), ocrotite pe plan internaţional. Vegetaţia este variată, cu o pregnantă notă de originalitate. Cu uşurinţă se pot distinge în munţii Călimani următoarele etaje de vegetaţie:

• etajul montan mijlociu

• etajul montan superior

• etajul subalpin (expresiv reprezentat)

• etajul alpin

Etajul montan mijlociu este dominat de fitocenoze lemnoase aparţinând asociaţiei Chrysanthemo rotundifolio-Piceo-Fagetum.

Etajul montan superior începe de la o altitudine de aproximativ 1200 m şi are limita superioară oscilant, între 1700-1750 m altitudine. Până la 1750 m altitudine molidişurile formează arborete compacte, cu elemente florale europene, eurasiene, montan eurasiene şi alpine, circumboreale. In pajiştile montane, datorită suprapăşunatului, flora s-a degradat şi a invadat specia Nardus stricta.

Etajul subalpin se situează deasupra limitei pădurilor , între 1700 m şi 1950 m, fiindcă se acumulează un plus de căldură pe versantul sudic al munţilor Călimani. Asociaţiile dominante sunt cele de Pinetum mugi carpaticum (Jneapănul) care formează jnepenişuri dese cu exemplare ce depăşesc 2 m lungime, iar cu altitudinea la 1990 m, ating doar 40 - 50 de cm. Cu toate intervenţiile ciobanilor (tăiere, incendiere), jnepenişurile persistă pe toată lăţimea crestei principale a Călimanilor. Asociaţiile de Rhododendron şi Vaccinium myrtifolii-Pinetum adăpostesc multe specii de plante rare dintre care Gentiana punctata, Senecio glaberimus, Campanula rotundifolia. Sunt frecvente tufişurile de Vaccinium myrtifolium, Vaccinium vitis-idaea, speciile caracteristice pajiştilor alpine. La altitudinea de 1800 - 2000m, între tufele de Rhododendron kotschy şi Juniperus communis ssp. nana sunt răspândite covoare largi de Vaccinium uliginosum, asociate cu Vaccinium myrtifolium, Vaccinium vitis-idaea. Pe versanţii vârfului Izvorul Călimani, molidişurile apar amestecate cu ienupăr, aparţinând asociaţiei Piceeto - Juniperetum nanae, urcând până la 1950 m altitudine. Jnepenişurile şi ienuperetele ocupau suprafeţe întinse atât pe versanţii transilvăneni, cât şi pe cei moldoveni, în trecutul nu prea îndepărtat, dar au fost defrişate şi incendiate pe mari suprafeţe. Jnepenişurile persistă pe toată lăţimea crestei principale a Călimanilor pe partea versantului sudic, dar sunt necesare de luat măsuri prompte pentru stoparea fenomenului de distrugere.

Etajul alpin este dominat de pajiştile alpine din jurul vârfurilor care au peste 1800 m altitudine. Ciclul de vegetaţie fiind foarte scurt, speciile înfloresc în aceeaşi perioadă de timp. Aici temperaturile medii anuale negative, curenţii permanenţi, reci de aer, cantitatea mare de zăpadă, care persistă în cotloane şi vara, troficitatea foarte scăzută a solului şi radiaţiile ultraviolete puternice limitează existenţa speciilor. Asociaţia dominantă este de Agrostio-Juncetum. În jurul vârfurilor Juncus trifidusacperă solul în proporţii de până la 80 / 90 %. Cealaltă specie foarte răspândită este Festuca airoides.

Vegetaţia alpină din munţii Călimani Sud a rămas în stare naturală datorită accesibilităţii dificile a crestei Călimanilor. Observaţiile ne arată că aceste comunităţi sunt foarte vulnerabile la factorii de mediu şi factorii antropogeni, se regenerează extrem de greu. Din această cauză, populaţiile sunt reprezentate prin exemplare puţine şi dispar uşor în urma acţiunii factorilor perturbatori.

Principalele pericole sunt păşunatul şi turismul necontrolat. Experienţele au demonstrat că în această zonă , cu productivităţi scăzute de masă verde pentru animale, nici cu administrare de îngrăşăminte nu s-au obţinut productivităţi semnificative. Toate aceste aspecte ne îndeamnă să păstrăm nealterate pajiştile alpine, care ne încântă vara în perioada înfloririi.

VEGETAŢIA DIN BAZINUL VĂII CASELOR DIN JUDEŢUL BISTRIŢA NĂSĂUD

Vegetaţia cuprinde păduri de foioase în special de fag, păduri de conifere, pajişti alpine şi fâneţe. Făgetele constitue formaţiunea dominantă şi anume de 80%. În afară de masa, lemnoasă sunt produsele nelemnoase cum sunt fructele de pădure. În compoziţia arboretelor existente în teritoriu, pe lângă făgete se mai întâlnesc şi următoarele specii : carpen, paltin, plop, cireş, meri, salcie, tei, etc. Subarboretul este compus în special din păducel, măceş, alun etc. În ultimii ani, pe teritoriul comunei s-au efectuat împăduriri puţine, în timp ce tăierile au fost imense.

În ceea ce priveste vegetaţia, constatăm că cea mai mare parte a acestui teritoriu este acoperită de păduri, iar în urma tăierii lor, s-au instalat pajişti s-au sunt folosite ca terenuri agricole. Pădurile sunt alcătuite din fag şi carpen, în care gorunul este de asemenea prezent.

Pe porţiunile expuse, mai xerofile, sunt prezente amestecuri de stejar cu carpen. In locurile ceva mai înalte, fagul rămâne aproape pur, constituind păduri tinere, în plină dezvoltare, altele mature, bune pentru exploatare.

QUERCO ROBORI-CARPINETUM

Stejerişele ocupă suprafeţe restrânse pe dealurile joase de lângă oraş, cu expoziţie însorită ( S, SE). Arborii au înălţimea în jur de 12-15m, diametrul de 20-40cm, în care stejarul este mai bine dezvoltat decat carpenul, având tulpini drepte, înalte, frumos egalate, în rărituri sunt mai bine instalate tuferişele, iar în luminişuri Hedera helix acoper[ solul pe porţiuni întinse şi compacte.

CARPINO FĂGETUM

Carpineto făgetele acoperă aproape continuu versantul drept al văii Caselor, fiind intercalate între pădurile de stejar şi făgete. Sunt păduri tinere, mai puţin închegate, coronamentul fiind cuprins între 0,7 - 0,8. Inălţimea arborilor variază între 10-12m, iar diametrul între 20-40cm.

Stratul ierbos prezintă un grad mic de acoperire : 5-10%, neputându-se dezvolta, mai ales pe substratul stâncos, cu sol subţire. Câteva specii acidofile trădează atât natura substratului, cât şi gradul înaintat de podzolire a solului, cu pH acid.