Proiectarea constructivă a unei matrițe de forjat și debavurat cap bară

CAPITOLUL 1

GENERALITATI DESPRE DEFORMAREA PLASTICA

1.1CLASIFICAREA DEFORMARII PLASTICE IN FUNCTIE DE TEMPERATURA

La baza prelucrării prin deformare plastică a metalelor şi aliajelor stă proprietatea de plasticitate, care defineşte capacitatea acestora de a căpăta deformaţii permanente sub acţiunea unor forţe exterioare.

Prelucrarea prin deformare plastică prezintă o serie de avantaje, cum ar fi productivitatea foarte ridicată, obţinerea unei game foarte largi de piese, cu configuraţii simple până la cele mai complexe, asigură o precizie de prelucrare foarte ridicată.

Procedeele de prelucrare prin deformare plastică se pot clasifica după mai multe criterii:

- după temperatura la care are loc deformarea: la rece, când deformarea este însoţită de ecruisare fără recristalizare şi la cald, când recristalizarea se produce complet, fără urme de ecruisare;

- după viteza de deformare;

- după particularităţile tehnologice: laminare, extrudare, tragere, forjare, prelucrarea tablelor (presarea la rece).

In funcţie de temperatura si de procesele care o însoţesc, deformarea plastica se clasifica in: deformarea plastica la rece, la semirece, la semicald si la cald.

Deformarea plastica la rece are loc la temperaturi inferioare temperaturilor la care se produc procesele de regenerare si recristalizare. Ca o consecinţa a absentei de regenerare si recristalizare ecruisarea produsa in timpul deformării plastice se menţine in întregime, iar grăunţii raman alungiţi.

Deformarea plastica la semirece reprezintă deformarea ce se produce la temperaturi superioare celei de regenerare, dar inferioare celei de recristalizare. In acest caz ecruisarea se anihilează parţial, dar grăunţii raman alungiţi.

Deformarea plastica la semicald se produce la temperaturi ce se găsesc in jurul celei de recristalizare. Datorita proceselor de regenerare totala si recristalizare parţiala, ecruisarea este anihilata in măsura mai mare decât in cazul precedent, fara a fi total înlăturata. Din cauza începerii si neterminării procesului de recristalizare o parte din grăunţi mai raman inca alungiţi.

Deformarea plastica la cald reprezintă deformarea ce se produce la temperaturi superioare celei de recristalizare. In acest caz, datorita recristalizării complete, indiferent de vitezele de deformaţie si de răcire , ecruisarea este complet înlăturata , iar grăunţii sunt total recristalizaţi.

Se observa ca deformare plastica si procesele care au loc in timpul prelucrării materialelor si aliajelor prin presiune nu sunt condiţionate de temperatura absoluta de încălzire , ci de raportul dintre temperatura de încălzire si temperaturile la care au loc procesele de regenerare si recristalizare. Aşa de exemplu , in timp ce deformarea otelurilor si aliajelor de cupru efectuata la temperatura camerei constitue o deformare plastica la rece, deformarea plumbului la aceeaşi temperatura constituie o deformare plastica la cald. De asemenea , la temperaturi de ordinul a 700 750oC, cuprul si aliajele sale se deformează la cald, iar otelurile la semicald.

Incat temperaturile de regenerare si recristalizare sunt condiţionate de temperatura de topire a metalului sau aliajului respectiv, pentru a se putea corela si temperatura de deformare plastica cu aceste temperaturi, in ultima vreme s-a introdus noţiunea de temperatura omoloaga Prin temperatura omoloaga se înţelege raportul dintre temperatura de deformare plastica si temperatura de topire in grade absolute.