Proiectarea funcțională și tehnologică a structurii tricotului lincs

CAPITOLUL I

PROIECTAREA FUNCȚIONALĂ A STRUCTURII TRICOTULUI LINCS 3:3

Tricoturile sunt produse textile, cu largă utilizare în confecționarea articolelor de îmbrăcăminte de toate categoriile.Este format din ochiuri, dispuse sub formă de şiruri şi rânduri. Tricotul este un produs textil obținut prin buclarea succesiva sau simultană a uneia, respectiv a mai multor fire, transformarea lor în ochiuri și înlănțuirea între ele într-o anumită ordine.

Industria de tricotaje produce o gamă foarte largă de sortimente de îmbrăcăminte.

Aceste produse tricotate se pot clasifica după mai multe criterii: natura materiei prime, destinația, modul de legare, forma în care sunt produse de mașina etc.

După natura materiei prime întrebuințate la obținerea produsului, sortimente de tricoturi se clasifică în:

-tricoturi din bumbac sau bumbac în amestec;

-tricoturi din mătase;

-tricoturi din fibre obținute pe cale chimică 100% sau în amestec cu alte fibre naturale;

-tricoturi din lȃnă sau lȃnă în amestec.

După destinație, produse tricotate se clasifică în urmatoarele grupe:

-tricotaje pentru îmbrăcăminte exterioară; pulovere, veste, jachete, fuste, rochii etc;

-tricotaje pentru lenjerie de corp: cămăsi, flanele, combinezoane, maieuri etc;

-ciorapi și șosete;

-manuși, fulare, basmale, eșarfe, broboade etc;

-articole medicinale, de corsetărie, ciorapi medicali etc;

-băști, perdele;

-articole pentru sport;

-articole tehnice.

După modul de legare, tricoturile pot fi cu legături de bază, cu legături derivate și cu desen (în legătură, în relief și de culoare).

Legătura de bază este formată din ochiuri normale, la care un rând de ochiuri este realizat într-o singură etapă (la o singură zonă de tricotare numită sistem).

După modul de înlănţuire a ochiurilor cu aspect faţă şi spate, în condiţiile respectării definiţiei de mai sus, se disting patru situaţii posibile, reprezentate în fig. I.1,a-d şi anume:

-înlănţuirea în ambele direcţii a ochiurilor cu acelaşi aspect faţă, fig. I.1,a), caz în care se defineşte legătura glat;

-succesiunea de şiruri de ochiuri cu aspecte diferite, ceea ce caracterizează legătura patent (fig. I.1,b);

-succesiunea de rânduri de ochiuri cu aspecte diferite, caz în care se defineşte legătura lincs (fig. I.1,c);

-înlănţuirea de ochiuri cu aspect faţă şi spate conform unui desen, ceea ce constituie legătura lincs cu desene lincs (fig. I.1,d).

a) b) c) d)

Fig.I.1. Legăturile de bază ale tricoturilor din bătătură.

(sursă: http://qserver.utm.md/carti_scanate/carti/Carti_in_PDF/Manualul_inginerului_textilist_Vol_II/Sectiunea_V/Cap_3.pdf accesat în data de 18.05.2013 ora 17:11)

Pentru proiectarea produselor tricotate se parcurg trei etape:

I – proiectarea funcţională, prin care, în raport cu destinaţia tricotului, se aleg

materia primă, structura şi forma, după care se calculează parametrii de structură şi unele

pentru alegerea raportului desenului de culoare şi/sau de legătură, cu respectarea unor limite

tehnologice;

II – proiectarea tehnologică, în baza căreia se stabileşte procesul tehnologic, se

adoptă utilajul și se calculează parametrii tehnologici, consumul specific, capacitatea de

producţie, randamentul; în alegerea utilajului apar restricţii legate de dotarea existentă sau

de posibilităţile de achiziţionare a unor utilaje;

III – proiectarea rentabilităţii, prin care se evaluează caracteristicile tehnice de

utilizare, estetice, de calitate şi economice ale produsului proiectat; din compararea acestor

caracteristici cu cele impuse de destinaţie se formulează concluzii legate de oportunitatea

introducerii în fabricaţie a produsului proiectat.

Proiectarea funcţională (structurală) a tricoturilor se referă, în principal, la calculul parametrilor de structură şi este necesară pentru:

- conducerea judicioasă a proceselor de tricotare, finisare şi eventual coasere,

parametrii acestora stabilindu-se şi în funcţie de caracteristicile materiei prime şi ale structurii;

- estimarea consumului, a necesarului de fire, a producţiei şi chiar a preţului de cost înainte de a se produce tricotul pe maşină, eliminând astfel pierderile de timp şi de material;

- obţinerea unor tricoturi cu proprietăţi prestabilite, în concordanţă cu destinaţia;

- alegerea variantei optime din punctul de vedere al unor indicatori de eficienţă;

- respectarea corespondenţei dintre desenul creat şi cel realizat.