Cuprins
- 1.NOȚIUNI GENERALE 4
- 2. STUDIUL DESENULUI DE EXECUȚIE (vezi anexa 1) 7
- 3. PROCESUL TEHNOLOGIC DE EXECUȚIE. 9
- 3.1. Calculul adaosului de prelucrare 9
- 4 . Descrierea procesului tehnologic (v. și anexa 2) 11
- 4.1.Operația I -Debitare material 11
- 4.2.Operația II -Strunjire 13
- 4.2.1.Mașina unealtă - Strungul SN 400 14
- 4.2.2. Calculul regimului de așchiere pentru strunjire 14
- 4.3. OperațiaIII-Tratament termic 25
- 4.3.1.Recoacerea oțelurilor 26
- 4.3.2.Calirea și revenirea oțelurilor 26
- 4.4.Operația IV-Rectificare 28
- 4.4.1.SCULE ABRAZIVE FOLOSITE LA RECTIFICARE 28
- 4.5.Operația V - Control final, conservare si depozitare 29
- 5. Normarea tehnică 30
- 5.1.Calculul timpilor de baza 31
- 5.2.Stabilirea timpilor auxiliari 32
- 5.3.Timpul de deservire al locului de munca 32
- 5.4.Timpul de odihna și necesitați firești 33
- 5.5.Timp de pregatire incheiere,conform tabel 12.56[3] 33
- 6.NORME DE TEHNICA SECURITAȚII MUNCII 33
- BIBLIOGRAFIE 37
Extras din proiect
1.NOȚIUNI GENERALE
Procesul de producție al unei uzine constructoare de mașini cuprinde în sine obținerea semifabricatelor (prin turnare, forjare sau debitare din laminate), toate formele de prelucrare a lor (prelucrarea mecanică, termică, chimică, electrică etc), controlul tehnic al dimensiunilor și al calității în toate stadiile de producție, transportul materialelor, semifabricatelor, pieselor și produselor, asamblarea, vopsirea, împachetarea și expedierea produselor.
Procesul tehnologic de prelucrare mecanică este acea parte a procesului de producție, care este legată nemijlocit de schimbarea formei până la obținerea piesei finite.
În procesul tehnologic de prelucrare mecanică sînt incluse și o serie de acțiuni auxiliare legate nemijlocit, sau care numai însoțesc schimbarea formei geometrice, a dimensiunilor, a calităților fizico-mecanice, a calității suprafeței piesei supuse prelucrării, ca de exemplu: așezarea și fixarea piesei pe mașină,controlul tehnic, curățirea piesei și a dispozitivului și într-o serie de cazuri și transportul piesei.
În timpul acestor acțiuni auxiliare nu are loc schimbarea formei geometrice, a dimensiunilor și nici a rugozității piesei, însă întrucît aceste actiuni auxiliare sînt îndeplinite de către muncitorul care lucrează la locul respective de muncă, ele fac parte din procesul tehnologic de prelucrare.
Transportul piesei prin atelier făcut de către muncitorii auxiliari sau automat, cu diverse sisteme de transportare, nu intră in procesul tehnologic de prelucrare, întrucît în acest timp muncitorul productiv lucrează la locul său de muncă.
Procesul tehnologic (de prelucrare) se execută la diferite locuri de muncă.
Locul de muncă este acea parte din suprafața de producție care este utilată cu utilajul corespunzător lucrului ce se efectuează pe el.
Elementele componente ale procesului tehnologic sînt următoarele:
Operația este acea parte a procesului tehnologic care se execută la un loc de muncă și cuprinde toate acțiunile utilajului și muncitorului sau ale unui grup de muncitori, în legătură cu prelucrarea sau asamblarea unei piese sau a mai multor piese simultan, pînă ce se trece la prelucrarea sau asamblarea altei sau altor piese.
Operația se poate executa dintr-o singură așezare sau din cîteva așezări ale piesei în dispozitiv sau pe masa mașinii.
Piesa fixată în dispozitiv poate fi prelucrată în una sau mai multe poziții față de scula sau sculele cu care se face prelucrarea ei.
O operație poate fi constituită de asemenea din una sau mai multe faze.
Faza este acea parte a operației în care se execută complet dintr-o singură așezare a piesei o suprafață sau mai multe suprafețe simultan, cu o sculă sau cu un complet de scule, cu un anumit regim de așchiere.
Adaosul de prelucrare ce trebuie îndepărtat într-o fază de pe suprafața sau suprafețele piesei (dacă se prelucrează simultan mai multe suprafețe ale piesei) poate fi îndepărtat dintr-o singură trecere sau din mai multe treceri.
La fiecare trecere a sculelor cu care se face prelucrarea de pe suprafața sau suprafețele ce se prelucrează, în sensul avansului, se îndepărtează cîte un strat de material. Toate trecerile se execută cu același regim de așchiere.
Dacă o trecere se execută cu alt regim de așchiere atunci trecerea devine fază.
Faza și trecerea la rândul lor sunt formate din una sau mai multe mimuri. Mânuirea reprezintă totalitatea mișcărilor efectuate de muncitor in timpul desfășurării lucrului sau de pregătirea lui.
Mânuirile sînt acțiuni auxiliare pentru așezarea și fixarea piesei pe mașină sau dispozitiv, pentru apropierea sculei de piesă, pentru pornirea motorului și cuplarea avansurilor, precum si cele executate după prelucrarea piesei.
Mișcarea este partea cea mai mică dintr-o mânuire, care poate fi măsurată în timp.
Pentru efectuarea fiecărei acțiuni (operație, fază, trecere, mânuire, mișcare) se consumă o cantitate de muncă din partea muncitorului.
Timpul consumat de muncitor pentru executarea unui proces tehnologic se numește volum de muncă.Există volum de muncă efectiv, înțelegînd prin acesta timpul real consumat pentru efectuarea lucrului și volum de muncă calculat sau normat, acesta reprezentînd timpul în care trebuie să se execute lucrul respectiv.
Unitatea de măsură a volumului de muncă se numește om - oră.
O mașină-unealtă sau un utilaj oarecare sunt ocupate pentru prelucrarea piesei un anumit timp. Pentru calculul timpului necesar efectuării anumitor prelucrări și pentru calculul numărului de mașini-unelte necesar prelucrării unei piesa la toate operațiile, se folosește noțiunea de volum de mașină.
Volum de mașină se numește timpul în decursul căruia mașina-unealtă sau mașinile-unelte sunt ocupate sau trebuie să fie ocupate pentru prelucrarea unei piese la o operație sau la toate operațiile.Volumul de mașină poate fi efectiv sau calculat. Unitatea de măsură a volumului de mașină este de obicei mașină-unealtă-oră.
Pentru normarea muncii și planificarea producției se folosește norma tehnică de timp.Fiecare operație sau proces tehnologic de prelucrare a unei piese sau a produsului întreg se execută într-un anumit timp calendaristic.
Intervalul de timp măsurat de la începutul și până la sfârșitul prelucrării piesei la o operație sau la toate operațiile (care după anumite intervale de timp se repetă) se numește ciclu. Această noțiune se folosește în producția de serie și de masă.
Dacă operațiile sau procesele tehnologice se mai repetă după anumite intervale de timp, intervalul de timp măsurat de la începutul și până la sfârșitul prelucrării piesei la o operație sau la toate operațiile se numește durata operației sau a procesului tehnologic (această noțiune, deci, se folosește în producția individuală sau de unicate).
Diferitele produse sau piese din produsele respective se confecționează în diferite cantități în unitatea de timp, care poate fi anul,trimestrul sau luna.
Cantitatea respectivă de produse sau piese se numește program sau producție pe durata corespunzătoare.
Cantitatea de produse, piese sau semifabricate care se confecționează după un desen care nu se modifică, definește mărimea seriei.
Ritmul sau tactul de fabricație sau de livrare reprezintă intervalul de timp, după care periodic are loc livrarea unui produs, piese sau semifabricat, de la o linie tehnologică, dintr-un atelier, secție sau întreprindere.
Cantitatea de piese de același fel lansată odată în lucru la un loc de muncă sau pe o linie tehnologică se numește lot. Mărimea lotului de piese se determină prin calcul.
În industrie există trei tipuri de producții și anume:
- producție de masă;
- producție de serie:
- producție individuală sau de unicate.
Bibliografie
Vlase; A. Sturzu; A. Mihail; I. Bercea
„Regimuri de aschiere, adaosuri de prelucrare si norme tehnice de timp”
Vol I si II , Ed. Tehnica Bucuresti -1985.
Picos C, si altii
„Calculul adaosurilor de prelucrare si al regimurilor de aschiere”;
Ed. Tehnica Bucuresti -1974;
Gh. Secara
„Proiectarea sculelor aschietoare”
Ed. Didactica si Pedagogica Bucuresti -1979;
Gherman Draghici
„Tehnologia constructiilor de masini”
Ed. Didactica si Pedagogica Bucuresti -1984;
M. Voicu
„Utilajul și tehnologia prelucrărilor prin așchiere”;
Gh. Biber
„Manualul strungarului”;
G.S. Georgescu
„Îndrumător pentru ateliere mecanice”;
Picoș
„Calculul adaosurilor de prelucrare și al regimurilor de așchiere”;
Dragu
„Toleranțe și ajustaje”;
C.Picos,Gh.Coman,N.Dobre,O.Pruteanu,C.Rusu,St.Rusu,St.Trufinescu
„Normarea tehnică pentru prelucrări prin așchiere”.
D.Hollanda,M.Mehedințeanu,E.Țăru,N.Oancea
„Aschiere și scule așchietoare
Preview document
Conținut arhivă zip
- Proiectarea tehnologiei de fabricatie a unei coloane de ghidare.doc