Protecția calității aerului în zone cu trafic intens

I) Introducere

Definitia poluării

O primă definiție a poluării a fost dată la Conferința Mondială ONU asupra mediului (1972),

definiție ce consideră poluarea drept „modificarea componentelor naturale sau prezența unor

componente străine, ca urmare a activității omului și care provoacă prin natura lor, prin

concentrația în care se găsesc și prin timpul cât acționează, efecte nocive asupra sănătății,

crează disconfort sau împietează asupra diferitelor utilizări ale mediului la care acesta putea

servi în forma sa anterioară”.

Definitia aerului

Aerul este factorul de mediu care constituie cel mai rapid suport ce favorizeaza transportul poluantilor in mediu.Poluarea aerului are multe si semnificative efecte asupra sanatatii umane si poate provoca daune florei si faunei in general. Din aceste motive acordam o atentie deosebita activitatii de supraveghere, mentinere si de imbunatatire a calitatii aerului.

Introducerea automobilului

Automobilul a schimbat lumea secolului XX, în special în țările industrializate,

modificările s-au produs atât în ceea ce privește modul de deplasare dar și în ceea ce privește

peisajul, apariția drumurilor, șoselelor. În momentul de față, automobilul a devenit indispensabil și este un element important al economiilor industriale.

Pe lânga oferirea unei mobilități crescute și crearea de locuri de muncă, automobilele produc

atât o poluare a aerului cât si o poluare fonică, iar accidentele de automobile se află printre primele cauze ale deceselor în lume. Cu toate aceste aspecte, bune sau rele, adevărul este că automobilul va continua să definească în continuare cultura și economia secolului XXI.

Majoritate automobilelor funcționează pe baza unui motor cu combustie interna (motor

termic) care folosește drept combustibil benzina (motorul cu aprindere prin scânteie) sau motorina

(motorul cu aprindere prin comprimare sau motorul diesel), dar există și alte tipuri de combustibili printre care : electricitatea, gazele naturale, energia solară, sau combustibili derivați din metanol(alcool din lemn) și etanol (alcool obținut din cereale), hidrogen.

II) Indicatori și legislație de mediu

Legea calității aerului

Legea calității aerului are ca scop protejarea sănătății umane și a mediului ca întreg prin reglementarea măsurilor destinate menținerii calității aerului înconjurător acolo unde aceasta corespunde obiectivelor pentru calitatea aerului înconjurător stabilite prin prezenta lege și îmbunătățirea acesteia în celelalte cazuri.

Măsuri prevăzute de legea privind calitatea aerului înconjurător

Legea prevede măsuri la nivel național privind:

a) definirea și stabilirea obiectivelor pentru calitatea aerului înconjurător destinate să evite și să prevină producerea unor evenimente dăunătoare și să reducă efectele acestora asupra sănătății umane și a mediului ca întreg;

b) evaluarea calității aerului înconjurător pe întreg teritoriul țării pe baza unor metode și criterii comune, stabilite la nivel european;

c) obținerea informațiilor privind calitatea aerului înconjurător pentru a sprijini procesul de combatere a poluării aerului și a disconfortului cauzat de acesta, precum și pentru a monitoriza pe termen lung tendințele și îmbunătățirile rezultate în urma măsurilor luate la nivel național și european;

d) garantarea faptului că informațiile privind calitatea aerului înconjurător sunt puse la dispoziția publicului;

e) menținerea calității aerului înconjurător acolo unde aceasta este corespunzătoare și/sau îmbunătățirea acesteia în celelalte cazuri;

f) promovarea unei cooperări crescute cu celelalte state membre ale Uniunii Europene în vederea reducerii poluării aerului;

g) îndeplinirea obligațiilor asumate prin acordurile, convențiile și tratatele internaționale la care România este parte.

Legea 137/1995

În conformitate cu Legea Mediului 137/1995 orice activitate economică care are un impact major asupra mediului trebuie evaluată sub aspectul influenței negative asupra lui. Studiile efectuate în apropierea infrastructurii de transport rutier au demonstrat că aproximativ 65 % dintre poluanții emiși de către autovehicule se dispersează în vecinătatea infrastructurii rutiere contaminând grav fauna și flora. Lucrarea prezintă principalii factori poluanți, precum și efectul acestora asupra sănătății, faunei și florei, în final indicându-se și câteva din valorile maxime admise de legislația în vigoare în ceea ce privește impactul activităților de transport asupra mediului.