Cuprins
- 1. Istoria bijuteriilor pag.3
- 2. Capitolul I – Aspecte generale pietre preţioase pag.5
- 1.1 Clasificarea petrelor preţioase şi modul de formare pag.6
- 1.2 Evaluarea pietrelor pag.15
- 1.3 Proprietăţile pietrelor preţioase pag.22
- 1.4 Utilizări pag.24
- 3. Capitolul II – Descrierea pietrelor preţioase celebre pag.25
- 4. Capitolul III – Studiu de caz: piaţa bijuteriilor din ţară şi din lume pag. 34
- 5. Capitolul IV – Aspecte generale metale preţioase pag.43
- 1.1 Descrierea metalelor preţioase pag.43
- 1.2 Proces de fabricaţie pag.47
- 1.3 Utilizări pag.48
- 6. Capitolul V – Titlul unui metal preţios pag.50
- 7. Capitolul VI - Marcarea pag.50
- 8. Capitolul VII – Analiza produselor contrafăcute şi metode de identificare a falsurilor pag.54
- 9. Capitolul VIII – Aspecte legislative pag.57
- 10. Concluzii pag.58
- 11. Bibliografie pag.59
- 12. Anexe pag.60
Extras din proiect
ISTORIA BIJUTERIILOR
Bijuteriile au o istorie lungă, şi sunt în lumea noastră din antichitate, când purtarea lor era un simbol al puterii celui care le purta. Era considerată şi semnul bogăţiei, şi de aceea a fost înmânată de-a lungul generaţiilor.
În triburi era folosită la evidenţierea modificării corpului, în unele triburi femeile purtau inele de gât, care le făceau găurile lungi, şi odată purtate, ele nu se mai puteau lua jos, deoarece gâtul nu se mai putea suporta pe sine. Femeile din trib făceau asta doar pentru a arăta altfel decât celelalte.
Bijuteriile lumii antice
Bijuteriile sunt o formă universală de adoraţie. Podoabele făcute din scoici, pietre şi oase au supravieţuit încă din timpuri preistorice. Încă din acele timpuri, bijuteriile erau purtate ca o formă de protecţie faţă de pericolele vieţii sau pentru a marca un statut social. Descoperirea tehnicelor de lucru cu metalul a adus o dezvoltare importantă în acest domeniu. Aurul un material rar şi valoros era îngropat cu persoanele decedate. Multe bijuterii arheologice vin din morminte.
Bijuteriile medievale
Podoabele purtate în Europa medievală reflectau ierarhia şi statutul social. Nobilii purtau aur, argint şi pietre preţioase. Persoanele umile purtau metale de bază ca arama şi cositor.
Culoarea bijuteriilor şi puterea lor protectivă conta deosebit de mult. Până în secolul 14, pietrele preţioase erau şlefuite şi nu tăiate. Mărimea şi strălucirea culorii le determinau valoarea. Unele aveau mesaje secrete sau înscripţii magice, care se credea că îi va proteja pe proprietari.
Bijuteriile în renascentism
Obiectele preţioase au devenit mai elaborate şi mai colorate. Tehnicile în tăierea lor au avansat făcând bijuteriile să strălucească mai mult. Imensa importanţă pe care o dădeau religiei şi mai apoi politicii se putea vedea în podoabele purtate. Design -ul reflecta noul interes acordat lumii clasice, prin figuri sau scene mitologice populare. Un alt trend era purtarea medalioanelor portret.
Secolul 17
Schimbările din modă au introdus şi noi stiluri în bijuterii. În timp ce materialele închise cereau podoabe elaborate din aur, materialele în nuanţe pastelate erau accesorizate cu pietre preţioase şi perle. O dată cu extinderea comerţului nestematele au devenit din ce în ce mai disponibile. Se dezvoltă trendul motivelor botanice.
Secolul 18
Tăieturile pietrelor preţioase au făcut ca diamantele să strălucească mai mult ca oricând. De obicei pietrele erau aplicate în monturi de argint pentru a le evidenţia mai bine.
Secolul 19
Secolul 19 a fost o perioadă de intense schimbări industriale şi sociale, dar în design –ul podoabelor concentrarea a rămas pe cel din trecut. În primul deceniu, stilul clasic era foarte popular şi evoca gloria Greciei Antice. Exista interes şi în podoabele perioadei medievale şi renascentiste. Tot în acest secol erau populare bijuteriile naturaliste decorate cu flori sau fructe. Florile exprimau dragostea şi prietenie.
Arts and Crafts
Dezvoltat în ultimii ani al secolului 19, mişcarea Arts & Crafts se baza pe o profundă stinghereală faţă de lumea industrializată. Bijutierii respingeau maşinăriile şi se concentrau pe obiectele făcute manual. Ei evitau pietrele mari cu multe faţete şi se bazau pe frumuseţea naturală a pietrelor preţioase. Aceştia au înlocuit repetiţia şi regularitatea dată de trendul general având curbe şi design figurativ.
Art Deco
Cu toate că perioada 1920-1950 a fost plină de războaie şi depresii, bijuteriile şi-au menţinut eleganţa şi originalitatea. New York-ul rivaliza cu Parisul iar casele de bijuterii din Europa se aşteptau să cumpere şi să vândă din India. Din 1933, aurul a revenit la modă, mai ales pentru că era mai ieftin decât platina.
Preview document
Conținut arhivă zip
- Protectia Consumatorului privind Bijuteriile.doc