Reactorul Triga de la Mioveni

1. Introducere

Statele Unite ale Americii şi Agenţia Internaţională pentru Energie Atomică (AIEA) au propus un program internaţional pentru reducerea îmbogăţirii uraniului în reactorii de cercetare prin conversia combustibilului nuclear conţinând uraniu puternic îmbogăţit în combustibil cu uraniu uşor îmbogăţit.

Guvernul României a aderat la acest program şi a susţinut activ acţiunile politice, ştiinţifice, tehnice şi economice care au condus la conversia zonei active a reactorului TRIGA de 14 MW de la Institutul de Cercetări Nucleare de la Piteşti în luna mai 2006.

Reactorul Triga este un tip de reactor mic, produs de General Atomics. El a fost făcut în aşa fel încât “să fie sigur chiar şi în mâinile unui student”. Prototipul acestui tip de reactor a fost dezvoltat de Edward Teller în San Diego şi a fost conceput ca un reactor ce nu se putea topi, datorită piscinei pline cu apă în care era localizat.

Au fost produse mai multe versiuni, cum ar fi Mark II, Mark III, ajungându-se la un total de 35 reactoare amplasate pe suprafața Statelor Unite. Datorită succesului cunoscut, au fost instalate şi în alte țări, precum: Austria, Bangladesh, Brazilia, Congo, Columbia, Finlanda, Germania, Indonezia, Italia, Japonia, Malayesia, Mexic, Insulele Filipine, Puerto Rico, Romania, Slovenia, Thailanda, Turcia şi Vietnam.

Reactorul Triga de la Mioveni este operațional din 1979 şi este alcătuit din două zone active complet independente care împart aceeaşi piscina, practic două reactoare:

- unul staționar SSR, cu o putere de 14 MW, cu posibilități de creştere a puterii la 21 MW;

- unul pulsat ACPR , care poate lucra în regim staționar până la 500 KW, şi în pulsuri de putere până la 20000MW.

Fig. 1 – Versiunea Mark I a reactorului TRIGA

2. Sucursala de Cercetări Nucleare Piteşti

• 1970 – O misiune de experți AIEA în România avizează favorabil necesitatea înființării institutului.

• 1971 – Este înființat Institutul pentru Tehnologii Nucleare (ITN), având ca obiectiv principal asigurarea suportului ştiințific şi tehnologic pentru Programul Nuclear Românesc.

• 1977 – Sunt instalate şi puse în funcțiune laboratoarele de cercetare la noul sediu, situat în Colibaşi – Mioveni, la 130 km NV de Bucureşti. Responsabilitățile institutului sunt extinse prin implicarea în activitățile de proiectare a componentelor sistemelor nucleare. Totodată se schimbă denumirea în Institutul de Reactori Nucleari Energetici (IRNE).

• 1978 – Au fost stabilite cerințele de asigurare a calității pentru operarea reactorului şi aprobat de către Autoritatea Nucleară primul Manual de Asigurarea Calității (MAC). În prezent Sistemul de Management al Calității este extins la toate activitățile care se desfăşoară în institut: cercetare, proiectare, fabricare şi exploatare în domeniul nuclear.

• 1979 – În 18 noiembrie este atinsă prima criticitate la Reactorul de Încercări de Materiale -TRIGA, aflat în cadrul institutului.

• 1980 – Este pusă în funcțiune stația Pilot de Fabricație Elemente Combustibile tip CANDU.

• 1983 – Punerea în funcțiune a Laboratorului de Examinare Post - Iradiere (LEPI).

• 1984 – Punerea în funcțiune a Standului de Testare Anduranța a fasciculelor combustibile din cadrul departamentului Testări în Afara Reactorului (TAR).

• 1984 – Punerea în funcțiune a Stației de Tratare a Deşeurilor Radioactive.

• 1985 –Începerea fabricației fasciculelor combustibile CANDU în Secția de Producție Elemente Combustibile (SPEC).

• 1989 – Odată cu sosirea capetelor 4 şi 5 ale Maşinii de Încărcat – Descărcat (MID), destinate Unității 2 de la Cernavodă este pus în funcțiune Standul pentru testarea capetelor MID.

• 1990 – Institutul de Reactori Nucleari Energetici (IRNE) este inclus în Regia Națională pentru Energie Electrică (RENEL) şi devine Institutul de Cercetări Nucleare (ICN).

• 1992 – Are loc desprinderea Secției de Producție Elemente Combustibile care devine o unitate distinctă în cadrul RENEL, sub denumirea de Fabrica de Combustibil Nuclear (FCN).

• 1992 – A început procesul de conversie al combustibilului din reactorul TRIGA.

• 1994 – Specialiştii institutului participă la etapele de punere în funcțiune a Unității 1 de la Cernavodă.

• 1995 – Punerea în funcțiune, la Unitatea 1 - CNE Cernavodă, a sistemului de localizare a combustibilului defect (SLCD), echipament proiectat şi realizat în întregime institut.

• 1996 – La 16 aprilie 1996 se atinge prima criticitate a Unității 1 a Centralei CANDU – Cernavodă la care au contribuit şi specialişti din institutul nostru.

• 1998 – Institutul trece sub autoritatea Regiei Autonome pentru Activități Nucleare (RAAN), şi devine Sucursala Cercetări Nucleare (SCN).

• 1999 – Returnarea combustibilului ars în țara de origine (SUA).

• 2003-2005 – Testarea şi livrarea la Unitatea 2 - CNE Cernavodă a două capete ale Maşinii de Încărcat Descărcat Combustibil (MID).

• 2004 – Aniversarea a 25 de ani de funcționare a Reactorului TRIGA.

• 2006 – Finalizarea conversiei Reactorului TRIGA - SSR de la funcționarea pe combustibil HEU (High Enreach Uranium) la cea pe combustibil LEU Low Enreach Uranium).