Recilarea Anvelopelor Uzate

Primele roti folosite in dotarea vehiculelor erau confectionate din lemn, iar anvelopa era atasata pe perimetrul curbat format de acestea, pentru a le proteja impotriva conditiilor meteorologice nefavorabile si a deteriorarii.

Cea dintai inregistrare oficiala dateaza din anul 1350 i.e.n., cand la rotiile carului faraonului Tutankhamon au fost folosite anvelope de piele. Insa cele mai vechi roti, utilizate la carele celtilor din secolul I i.e.n., erau din fier. Desi acestea stricau drumurile, erau foarte zgomotoase si faceau vehiculele sa vibreze puternic o alternative mai buna nu a aparut decat in 1846, cand englezul Thomas Hancock a proiectat un set de pneuri din cauciuc solid destinate carutelor si fixate pe o rama de fier care inconjura cadrul de lemn. Aceste anvelope erau mai silentioase si absorbeau mai bine vibratiile decat rotiile de fier, fiind apreciate mai mult de ciclisti, care le-au folosit pana in 1870.

In 1845, deci cu un an inaintea descoperirii lui Hancock, un inginer scotian, Robert William Thompson, a construit prima anvelopa pneumatica din lume, confectionata dintr-o tesatura acoperita cu fasii de piele, care proteja un tub de cauciuc umplut cu aer. Testele efectuate insa au dovedit ca rezistenta acesteia la iregularitatile drumurilor era mai mica decat a anvelopei din fier sau cauciuc solid. In plus, anvelopa era foarte scumpa si dificil de inlocuit, astfel ca inventia lui Thompson a fost imediat uitata.

In 1888, John Boyd Dunlop, un chirurg veterinar din Belfast, inventeaza prima anvelopa pneumatica moderna, prin imbunatatirea pneurilor tricicletei fiului sau cu ajutorul unor tuburi de cauciuc umplute cu aer si invelite de o tesatura.

Primele anvelope pneumatice – care, insa nu s-au bucurat de apreciere – erau constituite dintr-un tub intern inconjurat de un invelis de mai multe straturi de tesatura, imbricate in cauciuc, unite printr-o legatura tot de cauciuc si prinse de janta in diferite moduri.

Incepand cu 1920, stratul acoperitor s-a realizat din pliuri dispuse alternative, care se incrucisau in unghiuri de 20-30 de grade, cauciucurile fabricate astfel fiind cunoscute ca anvelope tip “Cross Ply” (strat incrucisat) sau “Bias Ply” (strat transversal). Confortul si siguranta conferite de acestea au facut ca produsele sa ramana neschimbate timp de peste 30 de ani.

Cea mai importanta dezvoltare in istoria anvelopelor a avut loc in 1948, cand a fost introdusa anvelopa de tip radial “Cinturato”, care functiona mult mai eficient. Iar in 1970 a inceput sa se manifeste, in design-ul anvelopelor, tendinta catre profile din ce in ce mai mici, cu un diametru al jentii din ce in ce mai mare.

Industria anvelopelor (176,29 mil. t) este puternic dezvoltata în SUA (3,32 mil. t), Japonia (11,7 mil t), Federatia Rusa (18,8 mil t). În Europa de Vest se remarca Franta, cu uzinele Michelin din Clement Ferrand (45 mil. bucati), Germania (41 mil. bucati), Marea Britanie si Italia. Se estimeaza ca productia anuala de anvelope va creste cu aproximativ 4% pe an, crestere datorata cresterii productiei anuale de vehicule la nivel mondial.

Astfel necesitatea reciclarii anvelopelor este din ce in ce mai mare si nu doar din punct de vedere al poluarii mediului fiind material ce nu sunt biodegradabile, dar si din faptul ca o anvelopa contine 90% cauciuc si 10% material metallic ce poate fi reutilizat in diferite scopuri.

2. Încadrarea deşeului

Conform HG nr. 856/2002- M.Of. nr. 659/05.09.2002 privind evidenţa gestiunii deşeurilor şi aprobarea listei cuprinzând deşeurile, anvelopele uzate se încadrează la categoria 16 deşeurile nespecificate în altă parte la subpunctul 16 01 03 anvelope uzate.