Relațiile dintre România și Uniunea Europeană

Argument

Romania a fost primul stat din Europa Centrala si de Est care a stabilit relatii oficiale cu Comunitatea Europeana atat in perioada comunista cat si imediat dupa prabusirea acestor regimuri.Cu toate acestea, in anii `90, pe fondul unei reforme politice si economice lente, Romania a pierdut aceste avantaje in relatiile cu Comunitatea Europeana si cu succesoarea sa Uniunea Europeana.Desi initial ar fi trebuit sa fie membru al Uniunii pana in 2004, neindeplinirea obligatiilor asumate a dus la amanarea acestei date, iar o aderarea prematura putea sa duca la serioase dezechilibre economice si sociale atat pe teritoriul Romaniei cat si pe cel al celorlalte state deja membre.Dobandirea statutului de membru in 2007 nu exclude astfel de dezechilibre, de aceea s-a si instituit o perioada de tranzitie pentru aplicarea in totalitate a legislatiei comunitare.Lucrarea de fata ne ajuta sa intelegem mai bine aceste elemente prin trecerea in revista a celor mai importante momente in evolutia relatiilor dintre Romania si Uniunea Europeana.

Comunitatea Economica Europeana se angajeaza prin semnarea Tratatului de Asociere din februarie 1993 sa sprijine Romania catre un nou sistem politic si economic care sa respecte regulile statului de drept si drepturile fundamentale ale omului, sa practice un sistem pluripartid, sa construiasca o economie de piata. Noul cadru de dialog dintre Romania si Uniunea Europeana a permis un crearea unor relatii structurate intre cele doua parti la toate nivelurile, imbunatatirea accesului produselor romanesti pe piata comunitara, includerea statului roman in toate proiectele de dezvoltare a retelelor transeuropene de infrastructura, participarea la programe comunitare.Semnarea Tratatului de Aderare a Romaniei la UE, la 25 aprilie 2005 permite Romaniei sa participe la procesul institutional al UE si sa fie implicata in procesul decizional al acesteia in aceeasi masura ca si statele membre, prin statutul de observator activ, fapt ce va consolida si mai mult relatiile tarii noastre cu UE.Statutul actual de membru al UE confera Romaniei acces liber la o piata de aproape 500 milioane de locuitori, iar cetatenii si firmele romanesi beneficiaza de cele 4 libertati economice esentiale ale unei economii eficiente: libera circulatie a fortei de munca, a serviciilor, a marfurilor si a capitalului.

In ceea ce priveste viitorul Romaniei in Uniunea Europeana, acesta va fi marcat de o serie de schimbari, in mare parte benefice pentru tara noastra, pentru dezvoltarea si pentru integrarea sa absoluta in aceasta comunitate europeana.

Capitolul I

3.

Primele contacte dintre Romania si Uniunea Europeana

Romania a fost prima tara din blocul comunist care a stabilit, in martie 1990, relatii oficiale cu Comunitatea Europeana. Relatiile dintre cele doua parti au fost initiate la sfarsitul anilor ’60, in plina perioada de deschidere nationala a regimului Ceausescu, si s-au concretizat in acorduri comerciale bilaterale, suspendate in anii ’80 din cauza incalcarii drepturilor omului de catre Romania. Astfel in 1967 sunt initiate primele negocieri pentru incheierea unei serii de acorduri tehnico-sectoriale privind anumite produse agroalimentare, respective branzeturi,oua, carne de porc – produse pentru care Romania practica preturi de dumping. Guvernul roman urmarea scutirea de taxe suplimentare a produselor amintite, iar Comunitatea Europeana incerca sa impuna respectarea unu anumit nivel al preturilor pentru a nu crea distorsiuni pe piata statelor membre. In anii ’70 sunt semnate acorduri de cooperare economica, si tot in aceasta perioada, cateva intreprinderi romanesti, in special exportatoare de produse agroalimentare, incheie angajamente tehnice ce au efecte asupra stabilirii preturilor la unele produse . Cel mai important succes al acestui deceniu este semnarea unui acord bilateral de includere a Romaniei in Sistemul General de Preferinte (SGP) al Comunitatii Economice Europene (1974). In urmatorii 10 ani insa, contactele dintre cele doua parti se inrautatesc.Odata cu sfarsitul comunismului si al “razboiului rece” ,Romania, ca si celelalte state din centrul si estul Europei, s-a reapropiat de structurile occidentale , in special de NATO si Comunitatea Europeana, cu aceasta din urma stabilind relatii diplomatice in anul 1990.

O analiza critica asupra relatiilor dintre Uniunea Europeana si Romania, inainte de perioada integrarii, a fost facuta de Ovidiu Pecican care incearca sa explice statutul tarii noastre si factorii care faceau imposibila lupta pentru castigarea unui statut de membru al comunitatii.”Romania se afla intr-o pozitie marginala in jocurile puterii si chiar in calculele comunitare si in pofida unor succese reale cum ar fi retragerea vizelor pentru cetatenii care viziteaza spatiul Schengen mai sunt cativa pasi de facut pana la acceptarea ca parteneri cu drepturi si raspunderi egale” .Avantajele istorice, cele strategice sau culturale se dovedeau insuficiente pentru o integrare rapida in Comunitatea Europeana.

Existau la momentul respectiv pe planul vietii interne din Romania doua obstacole majore in calea integrarii europene: vointa politica ezitanta, contradictorie si prabusirea economica.Spre deosebire de expertii straini care au semnat analize pertinente asupra Romaniei postcomuniste , specialistii romani nu s-au dovedit la fel de grabiti sa aprecieze stadiul propriei tari pe calea integrarii.Din cele cateva analize de ansamblu doua sunt notabile prin tentativa lor de interpretare a realitatilor.Prima apartine lui Adrian Marino si a fost publicata in volumul de eseuri “Politica si cultura” sub numele de “Cele doua Romanii”.Marino face distinctie intre o Romanie “reala, profunda, ceausizata” si o Romanie “mitica, idealizata, naiva si sentimentala, de o imensa buna credinta”². Al doilea model a fost eliberat de trei cercetatori situati initial in proximitatea regimului Iliescu: Vladimit Pasti, Mihaela Miroiu, Cornel Codita, autorii monografiei “Romania-starea de fapt”, elaborandu-se astfel modelul “societatii de supravietuire”.