Siguranță și Securitate în Muncă

Aspecte generale ale

stresului în cadrul societăţii actuale

Omul trebuie să se adapteze mereu la mediul în care trăieşte, la evenimentele de viaţă cu care se confruntă. De multe ori el trebuie să înfrunte piedici, să rezolve conflicte, să învingă frustrări sau să depăşească momente stresante.

Termenul de stres, preluat din limba engleză, desemnează lucruri destul de diferite pentru specialiştii în domeniu. În general sunt acceptate trei perspective asupra stresului, în funcţie de accentul pus pe situaţia stresantă, răspunsul la stres sau pe interacţiunea dintre stimul şi răspuns.[10]

Termenul conceptual de stres psihic a fost „inventat” de către Hans Selye, ocazie uriaşă de a evalua – în plan psihologic şi medical– limitele „maşinăriei omeneşti” (Balzac), de a face faţă adversităţilor vieţii.

Astfel, fiinţa umană este prevenită şi instruită, prin diverse modalităţi, să răspundă unei provocări, pe care Alvin Toffler o circumscria sub termenul de suprasolicitare, ce afectează trei planuri majore ale psihicului: senzorial, informaţional şi decizional (toate având o inerentă rezonanţă afectivă). Din această definiţie, rezultă că stresul este negativ.

Cercetările recente scot în evidenţă, din fericire, existenţa ambelor forme de stres, stresul negativ, denumit de regulă distres, şi stresul pozitiv, denumit eustres.

Dacă, aşa cum afirma H. Selye – genialul creator al conceptului general de stres – „sancţiunile stresului psihic sunt bolile şi nefericirea”, este logic să anticipăm situaţia ideală capabilă să ne apere de aceste veritabile primejdii: prevenirea şi anihilarea acestui adevărat flagel al umanităţii. Ar fi, totuşi, imposibilă o astfel de rezolvare, dar, paradoxal, nici nu considerăm că ea ar constitui premisele unei ipotetice fericiri. De fapt, viaţa fără puţin stres (o veritabilă „sare în bucate”) ar constitui o sursă de enormă şi paralizantă plictiseală.

Mark Twain a explorat, deja, într-una din crierile sale, o astfel de perspectivă imaginară, analizând viaţa de după moarte, pe care vrednicii reprezentanţi ai speciei umane o duc pe cereştile pajişti ale Raiului: un plictis cumplit, o lipsă de motivaţie vecină cu moartea, nicidecum mult-lăudata „viaţă de apoi”.

Evoluţia reacţiei la stres (după H. Selye )

Dintre definiţiile existente în literatura de specialitate asupra stresului psihic, ni se pare mai potrivită definiţia oarecum descriptivă – dar incluzând majoritatea circumstanţelor de declanşare a stresului – dată de M. Golu:

„Stare de tensiune, încordare, disconfort, determinată de agenţi afectogeni cu semnificaţie negativă (sau pozitivă, am adăuga noi, în cazul eustresului), de frustrare sau reprimare a unor motivaţii (trebuinţe, dorinţe, aspiraţii – inclusive subsolicitarea, n.n.), de dificultatea sau imposibilitatea rezolvării unor probleme”. [2]

Dictionarul explicativ al limbii române defineşte noţiunea de stres ca pe "un factor (sau ansamblul de factori) de mediu care provoacă organismului o reacţie anormală". Stresul poate fi creat nu numai de factorii acustici sau optici, dar şi de suprasolicitări (în muncă, ameninţarea cu pierderea postului sau cu falimentul, precum şi alte conflicte dacă sunt puternice şi de durată). Conflictele se nasc atunci când simultan apar mai multe tendinţe în relaţie cu diferite alternative şi când intensitatea lor este relativ egală. Bineînţeles că unele conflicte pot fi minore şi de scurtă durată, aşa că n-ar trebui să vorbim de stres, dar în vorbirea curentă este utilizat termenul chiar în cazul când apare o tensiune, o dificultate.

O înţelegere a semnificaţiei stresului poate fi găsită în literele ce compun cuvântul STRES.

,,S” (stands for strenght) – „luptă pentru putere” fizic, emoţional, intelectual şi spiritual

„T” (stands for traffic control) „luptă pentru a-ţi controla gândirea”. Avem nevoie să ne controlăm şi să ne reglăm gândurile.

„R” (stands for re-desingn) – „luptă pentru remodelare”. Avem tendinţa de a vedea viaţa şi pe ceilalţi prin prisma propriei noastre percepţii. În acest sens, reajustarea şi remodelarea măresc capacitatea noastră de a suporta mai multe greutăţi, sarcini dificile.

„E” (stands for erase) – „depăşeşte momentul”, „criza”, „treci peste” „fi deasupra situaţiei”.

„S” (Is for sharing) – „a împărtăşii” cu ceilalţi bunăstarea, cunoştinţele, sarcinile de serviciu sau orice altceva. Această atitudine va asigura eficienţă, succes şi eliberare de stres.