Știință și tehnologie - cercetare și inovare

Introducere

Provenind de la cuvintele greceşti techno care înseamnă „artă” sau „meştesug”,respectiv logos ce se traduce prin „ştiinţă”, noţiunea de tehnologie are înţelesul de “ştiinţă a meşteşugurilor”,putând fi identificată şi prin „arta de a construi”.

Conform DEX, conceptul tehnologie poate fi înţeles în două sensuri, ca ştiinţă a metodelor şi a mijloacelor de prelucrare amaterialelor şi, respectiv, ca ansamblul proceselor, metodelor,operaţiilor etc. utilizate în scopul obţinerii unui anumit produs, deci tehnologia ca sumă de procese, metode şi activităţi.În prezent, literatura de specialitate evidenţiază faptul că semnificaţia conceptului de tehnologie a evoluat de la sensul restrâns al ştiinţei metodelor producţiei la sensul larg al ştiinţei tehnicilor umane şi de la înţelegerea restrânsă legata de producţia de bunuri materiale la tendinţa extinderii termenului şi în alte domenii precum prestaţii de servicii cu caracter tehnic, dar şi de altă natură, precum transporturi,reparaţii, gospodăria comunală, gospodăria casnicăetc.,în domeniul creaţiei artistice şi al difuzării acesteia, în sport, în turism etc

La fel şi domeniul de studiu al atitudinilor față de ştiință este unul foarte important într-o societate a globalizării, schimbării şi complexității, în care ştiința joacă un rol esențial.

Inovarea este o activitate din care rezultã un produs (bun sau serviciu) nou sau semnificativ îmbunãtãţit lansat pe piaţã,sau reprezintã introducerea în propria întreprindere a unui proces nou sau semnificativ îmbunãtãţit. Inovarea este bazatã pe rezultatele unor tehnologii noi, a dezvoltãrii tehnologice, anoi combinaţii ale tehnologiei existente sau utilizarea altor cunoştinţe obţinute de întreprindere.

Cercetarea ştiinţifică şi dezvoltarea tehnologică, denumite in continuare cercetare-dezvoltare, sunt principalele activităţi creatoare si generatoare de progres economic si social.

Inovarea reprezintă activitatea orientată către generarea, asimilarea şi valorificarea rezultatelor cercetării-dezvoltării in sfera economică şi socială.

Inovarea tehnologică reprezintă introducerea în circuitul economic a unui proces sau a unei tehnologii ori ameliorarea semnificativă a celor existente, inclusive îmbunătăţirea metodelor de gestiune şi organizare a muncii.

Componentele activităţii de cercetare sunt:

-cercetarea fundamentală;

-cercetarea aplicativă;

-dezvoltarea tehnologică;

-inovarea.

Cercetarea fundamentală reprezintă activitatea desfăşurată, în principal, pentru a dobândi cunoştiinţe noi cu privire la fenomene şi procese, precum şi în vederea formulării şi verificării de ipoteze, modele conceptuale şi teorii. Activitate cu caracter teroretic, cercetarea ştiinţifică fundamentală vizează identificarea şi studierea unor noi teorii, lărgind astfel sfera cunoaşterii ştiinţifice în domeniul investigat. Rezultatul cercetării fundamentale presupune elaborarea unui sistem finalizat de cunoştinţe ştiinţifice destinat înţelegerii aspectelor fundamentale, de ordin foarte general ale fenomenelor, fără a se urmări o aplicaţie specifică a acestora. Aceste investigaţii pot fi:

• libere în plan teoretic ( nu se stabilesc anterior scopuri; vizează obţinerea unor cunoştinţe noi, cercetătorul alegându-şi singur direcţia de investigat);

• orientate spre un anumit scop ( presupun limitarea domeniul ştiinţific cercetat şi a obiectului investigat; cercetătorul dispune de o formulare prealabilă a problemei teoretice).