Structuri Textile

Capitolul I – ELEMENTE INITIALE

I.1 – Analiza (si reproiectarea) unor tricoturi

Analiza si reproiectarea mostrelor de tricot urmaresc determinarea structurii tricotului si a parametrilor de structura. Determinarea raportului de legatura si / sau de desen se face prin analiza structurala, prin tehnica vizualizarii sau prin desirare. Parametrii de structura masurabili sunt:

a) Finetea firului folosit - Ttex

O cantitate de fir, corespunzatoare unui anumit numar de ochiuri, se masoara si apoi se cantareste. Finetea firului utilizat pentru tricotul respectiv va rezulta din relatia:

Ttex =

unde: M – masa cantitatii de fir masurata [g]

L – lungimea de fir desirata [km]

b) Desimile tricotului: - desimea pe orizontala, Do [siruri / 50mm]

- desimea pe verticala, Dv [randuri / 50mm]

Numararea ochiurilor pe unitatea de lungime de 50 mm se face pe directia sirurilor de ochiuri (Dv) si pe directia randurilor de ochiuri (Do). Numararea se poate realiza cu ochiul liber si rigla sau cu lupa speciala pentru masurarea desimilor.

c) Lungimea de fir dintr-un ochi – l [mm]

Se desira succesiv randurile unui raport, insemnandu-se un numar de ochiuri (siruri) egal multiplu al latimii raportului de legatura sau desen. Firul desirat se intinde usor si se masoara lungimea pe portiunea insemnata. Valoarea obtinuta se imparte la:

- numarul de ochiuri desirate – lungimea (medie, daca este cazul) de fir pentru un ochi;

- numarul de rapoarte considerat – lungimea de fir consumata pentru fiecare rand din raport; suma acestor valori va reprezenta lungimea de fir lR consumata pentru realizarea unui raport de legatura sau desen;

d) Masa unitatii de suprafata – M

Se poate calcula masa pe unitate de suprafata, pe: panou, reper, produs sau m2.

Pentru M[g / m2] se cantareste mostra de tricot si i se masoara suprafata; masa mostrei de tricot va rezulta prin aplicarea regulii de trei simple.

e) Grosimea tricotului – gt [mm]

Grosimea tricotului se determina cu aparate speciale de masurare. Se poate folosi si relatia gt ≥ 4F.

Pentru a intelege cat mai bine “mecanismul” ochiurilor incrucisate, au fost supuse analizei diferite mostre de tricoturi cu ochiuri incrucisate (fig. 1 a), b), c) ).

patent 1:1 cu desen prin deplasarea fonturii

(OI de raport 4 – 2T + 1D)

Fig. 1

Prin analiza s-au constatat diferente intre dispunerea teoretica si cea reala (fig.2).

Fig. 2

I.2 – Caracteristici de structura. Metodologia proiectarii

Caracteristici de structura

Tricotul patent este format din siruri de ochiuri cu aspect fata si siruri de ochiuri cu aspect spate, intr-o succesiune oarecare, ceea ce determina raportul legaturii patent (fig. 3 ).

Fig.3 - patent 1:1

Corpurile ochiurilor cu aspect fata – spate sunt plasate in plane paralele, pe cand buclele de platina care le unesc sunt situate in alte plane. Bucla de platina este dispusa intr-un alt plan decat cel al tricotului, ea constituind elementul caracteristic de apartenenta ce defineste ochiul patent.

Alternanta diferita a sirurilor de ochiuri fata – spate determina existenta mai multor legaturi patent, care au ca element comun prezenta buclelor de platina patent, dar se deosebesc prin latimea raportului (inaltimea raportului fiind intotdeauna de un rand de ochiuri); din acest punct de vedere, raportul legaturii patent poate fi: regulat, neregulat sau amestecat.

La tricoturile cu legatura patent cu raportul legaturii diferit de 1:1, se observa in structura, pe langa ochiuri patent, si ochiuri glat (ochi care are toate elementele in planul tricotului).

Tricoturile cu ochiuri incrucisate prezinta in structura ochiuri (de inaltime normala, retinute sau duble) a caror axa nu este verticala, ci formeaza un unghi  cu directia randurilor de ochiuri. Piciorul ochiului incrucisat este pozitionat conform evolutiei normale a firului, pe cand corpul ochiului este plasat intre alte siruri de ochiuri, in functie de marimea incrucisarii, executata dupa realizarea randului respectiv de ochiuri.

Ochiurile incrucisate (fig.4 a) ) si ochiurile transferate (fig.4 b) ) se aseamana prin pozitia inclinata a corpului ochiului; deosebirea consta in evolutia singulara a buclei de ac in primul caz, respectiv prin evolutia in paralel a buclei de ac a ochiului transferat cu bucla de ac a ochiului pe care se transfera, in cel de-al doilea caz.