Studiu de caz privind asigurarea de răspundere civilă auto RCA conform firmei UNIQA Asigurări SA

Capitolul 1. Considerente generare ale asigurărilor

1.1 Conceptul de asigurare și elementele tehnice

Conceput de asigurare a apărut o dată cu instinctul de solidaritate umană. Încă din antichitate, în urmă cu 6500 ani s-au remarcat cele mai vechi forme de asigurări. În Egipt, meșteșugarii au realizat un fond de întrajutorare care era folosit pentru a ajuta membrii colectivității când riscurile aveau efecte devastatoare. În Grecia antică, s-a constituit prima asigurare obligatorie care era formată din contribuțiile lunare ale cetățenilor.1 De asemenea, în Babilon, erau formate asociații care desbăgubeau împreună pagubele produse din jafuri în timpul transporturilor. Asociația de înmormântare s-a constituit în Roma Antică pe baza unor cotizații si plăti periodice.În urma acestora, cei asigurați beneficiau de un rug și un mormânt în caz de deces. Legislația insulei Rhodos presupunea anumite principii. În Italia au apărut primele asigurări maritime. Odată cu frecventarea călătoriile pe calea ferată, se dezvoltă traficul feroviar și apare în Anglia prima societate de asigurare specializată în domeniul feroviar. În anul 1822,a luat ființă societatea de asigurări Assienda Assiguratrice cu sediul la Trieste. Aceasta și-a dezvoltat activitatea și pe teritoriul României după anul 1830. Asigurarea de răspundere civilă s-a constituit în Franța și era folosită pentru a despăgubi daunele cauzate de proprietarii cailor și a trăsurilor.

La începutul secolului trecut existau 30 de societăți de asigurări, și anume:2

- 14 în Anglia;

- 5 în SUA;

- îin Germania;

- în Danemarca;

- 2 în Franța;

- câte una în Olanda, Elveția, Austria și Ungaria.

În România, primele forme de asigurare au apărut încă din secolul al XIX-lea și anume forma de întrajutorare “hopșa”. Această formă de asigurare despăgubea locuitorii comunei care aveau vite accidentate. Animalul era tăiat și împărțit fiecaruia pentru a plăti o anumită sumă de bani cu care îl desbagubeau pe proprietarul sinistrat. Ulterior, datorită dorinței oamenilor de a beneficia de asigurări, s-a înființat la Brasov prima organizație de asigurare în anul 1844 sub numele de Institutul Național de Pensii, având ca principal obiectiv asigurările de viață.

Înaintând în timp au mai fost înființate:

- ADAS- Administrația Asigurărilor de Stat-1952;

- Sovromasigurare-preluată în anul 1953 de către ADAS;

- Carom;

- ARDAF-1992;

- Ion Țiriac ASIT S.A.- 1994.

Conceptul de asigurare nu are o definiție bine stabilită. Există mai multe definiții și opinii cu privire la acesta. O primă remarcă ar fi definiția elaborate de Legea nr. 32/13 aprilie 20003 care definește asigurarea drept o operțiune prin care asigurătorul constituie un fonde asigurare alcătuit din contribuția unui număr de asigurați care sunt expuși la producerea anumitor riscuri. Asiguratorul îi despăgubește pe cei care suferă de prejudiciu din fondul constituit, dar și din veniturile realizate din activitățile desfășurate,

Profesorii universitari de la A.S.E-București, Iulian Văcărel și Florian Bercea sunt de părere că “asigurarea acționează în strânsă legătură cu existența unor riscuri commune a căror producer poate provoca pagube importante economiei naționale și populației. Existența risculor commune determină la rândul ei formarea comunității de risc compusă din persoane fizice și juridice care acceptă achitarea primelor de asigurare unei instituții specializate în vederea constituirii fondului de asigurare.”4

Gh. D. Bistriceanu este de părere că “asigurarea este un sistem de relații economico-sociale, proces obiectiv necesar al dezvoltării economice și sociale izvorât din acțiunea legilor economice obiective, care contă în crearea în comun, de către persoanele fizice sau juridice amenințate de anumite riscuri, a unui fond din care se compensează daunele și se satisfac și alte cerințe economico-financiare, portabile, imprevizibile.”5

Definiția dintr-un dicționar de asigurări presupune că “asigurarea este atât un sistem de transfer de risc, cât și o combinare a riscurilor.”6

Asigurarea poate fi tratată din punct de vedere juridic, economic și financiar.