Țesături din fire de sticlă

Fire de sticla, tesaturi din fire de sticla

INTRODUCERE

Principii de obtinere.

Procesul tehnologic de obţinere a fibrelor de sticlă cuprinde două faze principale: obţinerea sticlei şi filarea fibrei. Materia prima pentru fabricarea fibrelor de sticlă o constituie produsele anorganice fuzibile, pe bază de silicaţi, extrase din nisipurile silicoase.

În funcţie de compoziţia chimică a materiei prime, se poate obţine o gamă extinsă de fibre, cu proprietăţi foarte diferite între ele. Pentru fabricarea fibrelor se folosesc mai mult două grupe de sticle şi anume: sticla sodiu–var–silica şi sticla boro–silicoasă. Ambele grupe au ca principală componentă bioxidul de siliciu, la care se adaugă o serie de oxizi metalici, care duc la schimbarea proprietăţilor sticlei.

Dintre principalele categorii de fibre de sticlă care se obţin în funcţie de compoziţia chimică pot fi menţionate următoarele: fibre din sticlă tip E (cu rezistenţă electrică mare), tip C (cu rezistenţă chimică), tip S (cu rezistenţă mecanică mare), tip L (absorbantă de radiaţii), tip A (alcalină) ş.a.

Procesul tehnologic de obţinere a fibrelor de sticlă comportă două etape şi anume:

– topirea minereului silicos la 1200÷1600°C în cuptoare speciale. Din topitura de sticlă se confecţionează baghete sau bile (sfere), care sunt sortate, pentru eliminarea acelora care conţin părţi netopite sau alte defecte;

– filarea se realizează din topirea bilelor sortate la temperatura de topire specifică tipului de minereu folosit şi trecerea acestei mase vâscoase prin orificiile filierelor. Filamentele la ieşirea din filieră, în contact cu un curent de aer, se răcesc şi se solidifică, apoi se înfăşoară cu o viteză mare pe formate speciale, realizându-se astfel o puternică etirare, cu subţierea corespunzătoare a filamentelor.

Un exemplu de flux tehnologic ar fi urmatorul:

TOPIRE- FILARE DIN TOPITURA- AVIVARE-ETIRARE- DUBLARE- RASUCIRE- BOBINARE.

În cazul filării fibrelor scurte (Verranne), filamentele formate la ieşirea din filieră (nu mai sunt etirate mecanic) sunt antrenate de către două jeturi paralele de aer comprimat în direcţia de filare, cu scopul de a provoca rupere la anumite intervale, în funcţie de lungimea fibrei dorite.

Fibrele rupte sunt pulverizate cu anumite substanţe de încleiere şi sunt depuse pe un tambur perforat, prin care se aspiră aer, ceea ce face ca pătura să devină compactă, cu o structură ,,neţesută“.