Tratamentul Cosmetic

Introducere

Prin lucrarea de faţă “Tratamentul cosmetic” s-a urmărit aducerea la cunostinţa lucrătorilor din domeniul cosmeticii, cosmeticienilor calificaţi sau mai puţin calificaţi, a metodelor şi importanta efectuării tratamentelor cosmetice, atât în cabinetele specializate cât şi în mod particular.

Această lucrare constituie mai degrabă o introducere pentru cei care doresc să aprofundeze cunoaşterea metodelor şi schemelor de tratament cosmetic.

Frumuseţea, înainte de toate, înseamnă îngrijire. Mulţi spun că vine din interior, că ţine de atitudine, că depinde de personalitate, de caracter. Mulţi spun că depinde de banii pe care îi ai în buzunar. Dar până la urmă totul depinde doar de noi înşine, depinde de cât de mult ne dorim să ne simţim bine în pielea noastră. Ea arată starea de sănătate, felul în care o îngrijeşti dacă are probleme deosebite.

Introducere

Lucrarea îşi propune accentuarea normelor şi tipurilor de tratamente cosmetice în funcţie de tipurile de ten existente.

Astfel în primul capitol “ Pielea – organ al corpului omenesc” se prezintă structura şi funcţiile pielii ca organ al corpului omenesc.

Pielea reprezintă cel mai mare organ al corpului omenesc, măsurând aproape 7 metri pătraţi. Deşi subiectul poate părea unul anost, sunt multe lucruri neştiute despre aceasta.

Potrivit expresiei unei personalităţi a lumii dermatologice „pielea este faţada monumentală a corpului omenesc" care nu constituie un simplu înveliş protector, ci este un organ cu structură complexă, cu multiple proprietăţi şi funcţiuni.

În capitolul doi “Tratamentul cosmetic” sunt prezentate schemele de tratament în funcţie de tipul tenului.

O frumuseţe în totalitate este însoţită întotdeauna de o îngrijire corectă, ceea ce nu asigură doar o sănătate cutanată, cât şi o piele frumoasă. O viaţă stresantă, fără îngrijirea potrivită şi însoţită de influenţa factorilor externi şi interni sunt cele două cauze majore ale unei pieli fără strălucire şi ale multor probleme dermatologice.

Putem spune că mulţi factori pot influenţa structura şi compoziţia pielii, multe dintre ele având o importanţă vitală asupra esteticului acesteia. Tulburările nervoase, de ordin digestiv precum şi lumina puternică influenţează sistemul de hrănire al pielii, ducând la apariţia ridurilor superficiale, profunde şi de expresie.

Pentru a putea reda frumuseţea unui ten, trebuie totuşi ţinută seama de toţi factorii care pot dăuna tenului.

Tratamentele faciale sunt destinate tuturor, indiferent de vârsta, tip de ten sau profesie, deoarece „Frumuseţea nu este întâmplătoare”, se dobândeşte şi se păstrează cu grijă şi are nevoie de ajutorul unui specialist.

Tratamentele cosmetice vin în întâmpinarea celor mai complexe nevoi ale fiecărui tip de ten şi conferă frumuseţe şi prospeţime. Tratamentele cosmetice moderne îmbină ştiinţa şi maxima plăcere, fiind realizate cu ajutorul produselor

profesionale active, având texturi superbe, mirosuri naturale, conferind plăcere clientelor şi success cosmeticienei.

Capitolul trei al acestei lucrări aduce în prim plan normele de igienă, securitate şi sănatate pe care un cosmetician trebuie să le cunoască, dar să le şi aplice, pentru a nu pune în pericol sănatatea şi securitatea lui şi a celui tratat de el.

În capitolul “Concluzii” sunt prezentate concluziile trase din această lucrare şi anume că : Tratamentele cosmetice nu sunt STAS sau repetate la fiecare şedinţă, ele fiind personalizate în funcţie de natura pielii, sezon, vârstă şi alte criterii determinate de persoana pe care sunt aplicate.

Cap. I. Pielea – organ al corpului omenesc

I.1 Stuctura pielii

Ca structură, pielea este alcătuită din trei straturi distincte: la exterior epidermul, la mijloc dermul şi sub acesta hipodermul.

Se deosebesc între ele atât structural, cât şi funcţional.

La rândul său epidermul este format din patru straturi: cel mai superficial, în legătură directă cu mediul exterior, este stratul cornos, alcătuit din mai multe rânduri de celule turtite, bogate în keratinâ, substanţa care le conferă rezistenţa necesară rolului de protecţie.

Sunt celule care şi-au pierdut unele componente caracteristice celulelor vii, fiind sub acest aspect ultimul stadiu al evoluţiei şi migrării celulelor epidermului din profunzime spre suprafaţă, pentru ca în cele din urmă să se desprindă şi să cadă insensibil, mai ales cu ocazia spălatului.

Stratul subiacent este alcătuit din câteva rânduri de celule romboidale alungite numit stratul granulos, datorită grăunţelor de keratohialină.

Urmează cel mai gros din straturi, stratul spinos sau mucos sau Malpighi, cuprinzând aproximativ 50% din grosimea epidermului, constituit din celule voluminoase poliedrice, aşezate ca un mozaic, unite între ele prin nişte filamente

care le menţin strâns legate şi care în anumite boli sunt distruse, permiţând dislocarea celulelor şi apariţia de leziuni de regulă buloase.