Cuprins
- Capitolul I
- Noţiuni introductive
- Capitolul II
- Anatomia şi fiziologia aparatului respirator
- Capitolul III
- Descrierea bolii
- Capitolul IV
- Prezentarea bolnavilor
- Capitolul V
- Nevoile fundamentale ale individului după modelul conceput al
- Virginiei Henderson
- Capitolul VI
- Planul de îngrijire
- Capitolul VII
- Tehnici de îngrijire acordate bolnavilor
- Capitolul VIII
- Educaţie sanitară făcută bolnavilor
- Capitolul IX
- Bibliografie
Extras din proiect
Capitolul I
NOŢIUNI INTODUCTIVE
Edemul pulmonar acut este un sindrom clinic paroxistic determinat de extravazarea în interesul septurilor alveolare şi în interiorul alveolelor pulmonare a unui transsudat seros provenit din capilarele pulmonare.
Edemul pulmonar acut reprezintă o urgenţă medicală majoră, de intervenţia promptă şi corectă a medicului depinzând salvarea vieţii bolnavului.
Edemul pulmonar acut survine prin inundarea brutală a alveolelor de către un transsudat sangvinolent necoagulabil din capilarele pulmonare, inundare provocată de creşterea presiunii sângelui din capilarele venoase pulmonare, de creşterea permeabilităţii membranei alveolo-capilare şi de alte cauze.
Există două tipuri de edem pulmonar acut:
- E. P. A. hemodinamic (cardiogen);
- E. P. A. lezional (necardiogen).
E. P. A. este rezultat al proceselor fiziopatologice complexe în variate imprejurări etiologice într-un plămân sănătos. Manifestările sunt foarte zgomotoase, dramatice, reprezentând o mare urgenţă medicală din cauza pericolului de moarte prin asfixie.
E. P. A. reclamă un diagnostic precis şi o intervenţie promptă prin mijloace medicale, care aplicate la timp au o eficienţă evidentă.
Alternarea permeabilităţii capilare este mecanismul fundamental al E. P. A. Acest mecanism este prezent în ambele tipuri de edem pulmonar.
E. P. A. se instalează de cele mai multe ori în cursul nopţii caracteristică fiind dispneea intensă, severă survenită brusc. Respiraţia este polipneică şi zgomotoasă.
Este prezentă tusea seacă în prima fază apoi cu spută spumoasă, rozată aerobă caracteristică E. P. A. Bolnavul este cianotic, transpiră des, prezintă turgescenţa jugularelor de la baza gâtului. În cazul E. P. A. T. A. poate fi crescută, normală sau scăzută. În E. P. A. lezional mai pot apărea şi alte semne în funcţie de etiologie: febră, tuse cu expectoraţii, mucopurulentă, dureri toracice.
Tratamentul E. P. A. cardiogen comportă măsuri de extremă urgenţă care trebuie aplicate la domiciliul bolnavului, în timpul transportului către spital, în unităţile ambulatorii , splital.
Bolnavii în criză sunt ţinuţi în poziţie şezând, pe scaun, cu gambele alternând la margine. De regulă bolnavii îşi caută singuri poziţia care le este comodă, care nu este recomandată în caz de hipertensiune.
Capitolul II
ANATOMIA ŞI FIZIOLOGIA APARATULUI RESPIRATOR
Aparatul respirator
Este alcătuit din căile respiratorii şi plămâni.
Căile respiratorii sunt prezentate printr-un sistem de conducte prin care aerul pătrunde în plămâni. Acest sistem se compune din cavităţile nazale, faringe, laringe, trahee şi bronhii.
Cavităţile nazale şi faringele formează căile respiratorii superioare iar laringele, traheea şi bronhiile,căile respiratorii inferioare.
Nasul şi cavităţile nazale
Acestea alcătuiesc un organ complex, cu funcţie respiratorie senzorială. Există două organe strâns legate între ele, atât structural cât şi funcţional şi anume : nasul propriu-zis şi cavităţile nazale numite şi foase nazale.
Nasul
Nasul se reprezintă ca o proeminenţă situată în mijlocul feţei şi serveşte ca organ de protecţie pentru fosele nazale. Este alcătuit dintr-o rădăcină, o bază, un vârf, două feţe laterale şi trei margini sau muchii.
Laringele
Laringele este un segment al căilor respiratorii superioare care îndeplineşte două roluri : conduce aerul către plămâni şi reprezintă principalul organ al fonaţiei. El se află în regiunea anterioară a gâtului sub osul hioid şi înaintea faringelui.
Are forma unei piramide triunghiulare prezentând la bază un vârf, o faţă posterioară, două feţe anterolaterale şi trei margini.
Baza : îndreptată în sus spre faringe, este reprezentată de către orificiul superior al laringelui.
Preview document
Conținut arhivă zip
- Capitolul VII.doc
- Capitolul I.doc
- Capitolul V.doc
- Capitolul VI.doc
- GARDA.doc