Notiuni de Anatomie Clinica

Proiect
8/10 (1 vot)
Domeniu: Anatomie
Conține 1 fișier: doc
Pagini : 16 în total
Cuvinte : 8428
Mărime: 32.72KB (arhivat)
Cost: 5 puncte

Cuprins

NOTIUNI DE ANATOMIE CLINICA 1

URECHEA EXTERNA 1

URECHEA MEDIE 2

URECHEA INTERNA 3

NOTIUNI DE FIZIOLOGIE A ANALIZORULUI ACUSTICO-VESTIBULAR 4

SINDROAMELE OTOLOGICE 5

HIPOACUZIA 5

ACUFENELE 6

OTALGIA 6

OTOREEA 6

SINDROMUL VESTIBULAR PERIFERIC 7

MALFORMATIILE URECHII 8

MALFORMATIILE URECHII EXTERNE SI MEDII 8

MALFORMATIILE PAVILIONULUI AURICULAR 8

MALFORMATIILE CONDUCTULUI AUDITIV EXTERN 8

MALFORMATIILE URECHII MEDII 8

TRAUMATISMELE URECHII 9

TRAUMATISMELE URECHII EXTERNE 9

TRAUMATISMELE PAVILIONULUI 9

TRAUMATISMELE CONDUCTULUI AUDITIV EXTERN 9

TRAUMATISMELE URECHII MEDII 10

TRAUMATISMELE URECHII INTERNE 11

AFECTIUNI INFLAMATORII SI PARAZITARE ALE URECHII EXTERNE 13

OTITELE MEDII 14

OTITELE MEDII CATARALE 14

OTITELE MEDII SUPURATE 16

OTITELE MEDII SUPURATE ACUTE 16

Extras din document

NOTIUNI DE ANATOMIE CLINICA

Analizorul acustico-vestibular, cum este numita urechea in specialitatea noastra, este formata din trei portiuni: urechea externa, urechea medie si urechea interna.

URECHEA EXTERNA

Se compune din pavilionul urechii si conductul auditiv extern. Pavilionul este o plica tegumentara cu schelet fibro-cartilaginos inserata pe fata laterala a craniului sub un unghi de aproximativ 350. Fata externa a pavilionului prezinta o depresiune centrala, denumita conca, in care se deschide conductul auditiv extern. In fata concai se afla proeminenta cartilajului cu numele de tragus. Posterior de conca se gaseste proeminenta antitragusului. Pavilionul este circumscris de o bordura cu numele de helix, iar in interiorul helixului proemina o cuta cartilaginoasa - antihelixul. Acesta se bifurca in partea superioara pentru a forma foseta triunghiulara. De partea inferioara a pavilionului atarna o plica cutanata, lobulul. Inervatia pavilionului se face din plexul cervical superficial, nervul auriculo-temporal, dar si din ramul senzitiv al nervului facial (la nivelul concai).

Vasele sunt subtiri si au un traiect lung pana la helix. Conductul auditiv extern este un canal de aproximativ 25 mm lungime, asezat aproape perpendicular pe fata laterala a craniului. Canalul nu este rectiliniu, ci descrie forma literei S atat in plan orizontal, cat si frontal. Largimea sa este de aproximativ 10 mm la adult, cu exceptia portiunii mijlocii, mai ingusta, denumita istm. Scheletul conductului auditiv extern este cartilaginos in jumatatea externa si osos in cea interna (osul timpanal pentru peretii anterior, inferior si posterior si scuama temporalului pentru peretele superior).

Raporturile superioare ale conductului sunt cu endocraniul (fosa cerebrala mijlocie), cele anterioare cu articulatia temporo-mandibulara, inferior se invecineaza cu glanda parotida si posterior cu apofiza mastoida. Conductul este captusit cu tegument, care in partea externa are fire de par si glande sebacee transformate in glande ceruminoase. Inervatia conductului se face cu ramuri din aceiasi nervi ca ai pavilionului, in plus apare un ram din nervul vag (care explica reflexul de tuse ce se produce cand curatam conductul).

URECHEA MEDIE

Se compune din casa timpanului (tympanum) si cavitatile anexe (trompa lui Eustachio si apofiza mastoida).Casa timpanului este o cavitate de forma unei lentile biconcave, situata la extremitatea profunda a conductului auditiv extern. Peretii sai sunt ososi: cel superior (tegmen tympani) separa casa timpanului de fosa cerebrala mijlocie; peretele anterior vine in raporturi cu articulatia temporo-mandibulara iar in partea sa superioara se deschide trompa lui Eustachio; peretele inferior se invecineaza cu golful venei jugulare, iar cel posterior cu apofiza mastoida si canalul lui Fallopio, pe unde trece nervul facial. In partea superioara a peretelui posterior se gaseste orificiul de comunicare cu cavitatile apofizei masoide (aditus ad antrum). Peretele extern al casei timpanului este format de membrana timpanica si de un zid osos in partea superioara (zidul atical).

Membrana timpanica obtureaza partera interna a conductului auditiv extern. Forma ei este aproape rotunda, are culoare cenusie stralucitoare, este translucida. Membrana timpanica are o pozitie oblica de sus in jos si dinafara inauntru, sub un unghi de 45°, nu este plana, ci conic concava cu varful in partea centrala (umbo). Insertia membranei se face prin intermediul unui ligament (ligamentul lui Gerlach) pe peretele anterior, inferior si posterior, intr-un sant al osului timpanal (sulcus). La extremitatile sale, ligamentul lui Gerlach paraseste contactul cu osul si se rasfrange spre mijocul membranei, pentru a se insera pe manerul ciocanului: se formeaza astfel doua ligamente timpano-maleare, anterior si posterior. Manerul ciocanului este inserat in stratul fibros al membranei si coboara oblic de sus in jos si dinainte inapoi pana la mijloc, unde se gaseste umbo.

Ligamentul Gerlach si cele timpano-maleare delimiteaza partea fibroasa a membranei timpanice, denumita pars tensa si care reprezinta 4/5 din suprafata. Partea superioara a membranei timpanice are un strat fibros slab reprezentat, este situata deasupra scurtei apofize a ciocanului si poarta numele de pars flaccida sau membrana lui Shrapnell. La otoscopie, lumina proiectata se rasfrange desenand un triunghi luminos (a lui Politzer), situat antero-inferior.

Peretele intern al casei timpanului vine in raport cu urechea interna. Pe suprafata lui se remarca o proeminenta centrala denumita promontoriu. Deasupra si inapoia promontoriului se gaseste fereastra ovala (fenestra vestibuli), inchisa de talpa osisorului denumit scarita (stapes). Inapoia si dedesubtul promontoriului se gaseste fereastra rotunda (fenestra cochleae), inchisa de o membrana elastica. Deasupra ferestrei ovale proemina canalul lui Fallopio si canalul semicircular extern.

In interiorul casei timpanului se gasesc cele trei osisoare ale urechii medii: ciocanul (malleus), nicovala (incus) si scarita (stapes). Osisoarele se articuleaza intre ele in ordinea descrisa. In urechea medie se gasesc doi muschi (muschiul scaritei si muschiul ciocanului) si nervul coarda timanului (chorda tympani) care traverseza cavitatea. De la peretii ososi pana la formatiunile ce constituie continutul casei timpanului (osisoare, muschi si nervi) se intind mezouri membranoase ce comparimenteaza cavitatea. Se creeaza astfel un diafragm care separa partea superioara a casei timpanului intr-un compartiment denumit atica (sau epitympanum), de partea inferioara, denumita atrium (sau mezotympanum). Prin raporturile stranse cu endocraniul, atica prezinta o deosebita importanta in patologia urechii. Mucoasa urechii medii este de tip respirator. Inervatia casei timpanului este asigurata in principal de nervul lui Jacobson, ram din nervul glosofaringian.

Trompa lui Eustachio este un conduct care face comunicarea intre casa timpanului si peretele lateral al rinofaringelui. Jumatatea timpanica a trompei are schelet osos si un istm de numai 1 mm2 diametru, iar jumatatea faringiana are schelet cartilaginos si un muschi care, prin contractia sa in timpul deglutitiei, deschide trompa (muschiul peristafilin extern sau tensor veli) .

Apofiza mastoida are o structura osoasa si se gaseste inapoia casei timpanului si a conductului auditiv extern. Forma este aproximativ piramidala, cu varful in jos. Raporturile apofizei mastoide sunt: anterior cu casa timpanului, superior cu fosa cerebrala mijlocie, intern cu fosa cerebeloasa si sinusul venos lateral. Osul apofizei mastoide este gaunos, sub corticala compacta se gaseste un sistem de celule aerate care comunica intre ele si in final cu celula cea mai mare, antrul, care se deschide in casa timpanului. In conditii patologice, aceste celule pot fi reduse ca numar sau pot lipsi, mastoida devenind compacta.

URECHEA INTERNA

Urechea interna este situata in stanca osului temporal, in niste cavitati ce poarta numele de labirintul osos, inconjurat de un os compact de origine embrionara (capsula otica). Partea anterioara a acestor cavitati, cochleea, are rol in auz, iar partea posterioara constituie segmentul periferic al analizorului vestibular.

Preview document

Notiuni de Anatomie Clinica - Pagina 1
Notiuni de Anatomie Clinica - Pagina 2
Notiuni de Anatomie Clinica - Pagina 3
Notiuni de Anatomie Clinica - Pagina 4
Notiuni de Anatomie Clinica - Pagina 5
Notiuni de Anatomie Clinica - Pagina 6
Notiuni de Anatomie Clinica - Pagina 7
Notiuni de Anatomie Clinica - Pagina 8
Notiuni de Anatomie Clinica - Pagina 9
Notiuni de Anatomie Clinica - Pagina 10
Notiuni de Anatomie Clinica - Pagina 11
Notiuni de Anatomie Clinica - Pagina 12
Notiuni de Anatomie Clinica - Pagina 13
Notiuni de Anatomie Clinica - Pagina 14
Notiuni de Anatomie Clinica - Pagina 15
Notiuni de Anatomie Clinica - Pagina 16

Conținut arhivă zip

  • Notiuni de Anatomie Clinica.doc

Alții au mai descărcat și

Glanda Tiroida

Generalitati Glandele sunt formatiuni antaomice care au ca functie elaborarea unor produse speciale, care se varsa, fie in mediul intren, fie in...

Dreptul constituțional

1.Notiunea Dreptului constitutional. Subiectii DC Dreptul constitutional este ramura de drept care este formată din normele juridice care...

Osteologie

Osteologia este partea anatomiei care se ocupa cu studiul oaselor. Tesutul osos este un tesut conjuctiv format din substanta interstitiala...

Sistemul digestiv

Structura viscerlor abdominale - Viscere = Organele care iau parte la menținerea vieții și la perpetuarea speciei.(si glndele endocrine) -...

Ai nevoie de altceva?