Sindromul de impingement - Reeducarea funcțională a complexului articular gleno-humeral

Definiție:

Sindromul de impingement subacromial este una dintre cele mai frecvente tulburări funcționale ale umărului care se caracterizează prin dureri la nivelul umărului, în partea anterioară sau antero-laterală în raport cu acromionul, care sunt exacerbate odată cu activitățile de suprasolicitare a brațelor, la adulți, cu un impact socio-economic ridicat asupra capacității de execuție a activitaților zilnice.

Sindromul este cauzat de suferința tendonului mușchiului supraspinos. Asupra lui se exercită o presiune/împingere care, repetată, poate dezvolta o tendinită calcifiantă ce poate favoriza ruptura parțială și chiar totală de manșon sau coafă a rotatorilor. Astfel, apar dureri cu debut insidios, cu creștere gradată a durerii la umăr și accentuată de activitate, recidivantă, la tineri frecvent practicanți ai unor sporturi: împingerea sau aruncarea unor greutăți, a suliței, vâslitul etc.

Biomecanica articulației scapulo-humerale

Mobilitatea gleno-humerală realizează 105-120˚ flexie, 30-55˚ extensie, 105-120˚ abducție. Rotațiile sunt dependente de poziția brațului. Astfel rotația externă cu brațul la nivelul trunchiului(addus) este de 80˚, iar cu brațul abdus este de 90˚. Rotația internă este de circa 70˚. Mișcările atât de ample în glenă sunt posibile datorită unui ,,joc articular” amplu(rulare și glisare).

Mișcarea articulară este denumită ,,ritm scapulo-humeral”.

Se admite că scapula nu intră în joc decât după abducția brațului de 30˚ sau flexia lui de 60˚. De la aceste nivele de amplitudine, mișcarea celor două articulații, gleno-humerală și scapulo-toracică, se cuplează, prima realizând până la 120˚, iar a doua până la 60˚.