Antreprenorul român între manager și leader

I. Introducere

O componentă deosebit de importantă a resurselor umane din organizații o reprezintă managerii. Contribuția acestora la stabilirea și realizarea obiectivelor organizației este, evident, fără a se substitui muncii celorlalte categorii de personal, adesea decisivă.

Abordarea noțiunilor de lider și manager s-a modificat considerabil în timp, influențând în același timp și relația dintre cele două concepte. Relația dintre leadership și management, implicit între lideri și manageri, a suscitat divergențe de opinii între specialiști și teoreticieni din domeniul științei conducerii. Referitor la interfața dintre leadership și management și implicit dintre lider și manager, opiniile specialiștilor sunt împărțite. Unii autori consideră că există o delimitare clară între management și leadership, în timp ce alții consideră că această delimitare nu este recomandată, leadership-ul fiind considerat parte componentă a managementului vizând dimensiunea sa umană, în special latura de implicare sau antrenare a unui grup de persoane de către un lider.

Trecerea la economia de piață este condiționată decisiv de implimentarea în toate componentele economiei a managementului performant realizat de către managerii profesioniști. În ultimul deceniu, leadership-ul s-a conturat ca o componentă majoră a managementului, prezentând însă o specificitate și autonomie aparte, având o influență majoră, nu rareori chiar decisivă asupra performanțelor organizațiilor. Ca urmare, prezintă o utilitate deosebită cunoașterea și luarea în considerare a elementelor de bază privind leadership-ul managerial, de către toți cei care exercită sau sunt antrenați în procesele manageriale în societăți comerciale, administrația publică, ministere, etc.

II. Managerul

Managementul, ca practică, presupune existența unor persoane care efectuează personal și în mod organizat activități specifice procesului de management. Aceste persoane sunt cunoscute sub denumirea de manageri. Cu alte cuvinte, managerii reprezintă un grup de persoane împuternicite, special pregătite, care orientează, coordonează și dirijează activitatea tuturor membrilor unei organizații spre îndeplinirea întocmai a obiectivelor prestabilite. Mai precis, managerii sunt persoane care dețin, în cadrul organizațiilor, funcții de conducere ce implică atribuții de coordonare, organizare, dispoziție, comandă și control. Ei reprezintă factorii principali ai oricărui proces decizional, influențând direct, prin activitatea lor, acțiunile și comportamentul altor persoane. Managerii sunt specialiștii care fac ca procesul de management, în toate tipurile de organizații, să sese desfășoare firesc, corespunzător cerințelor științei managementului. Ei sunt persoane din cadrul organizației care exercită atributele conducerii în virtutea obiectivelor, competențelor și responabilitaților cuprinse în funcția pe care o ocupă.

Din definițiile prezentate mai sus rezultă că managerii sunt specialiștii experți în desfășurarea activității de management. Ei trebuie să posede anumite calități care să le permită să desfășoare activități de conducere, să influențeze acțiunile altor oameni și să obțină rezultate prin activitățile acestora; în același timp, managerii trebuie să posede o temeinică pregătire managerială, științifică, o reală capacitate de a conduce și talent organizatoric.

Managerii sunt selectați de regulă, din rândul specialiștilor care lucrează în organizație. Desigur, ei pot fi recrutați și din afara organizației, dar tot din rândul specialiștilor necesari tipului și profilului organizației. Indiferent de locul de unde sunt selectați, managerii trebuie să posede anumite calități și caracteristici. Acestea sunt trăsături esențiale proprii tuturor persoanelor cu funcții de conducere, indiferent de profesia de baza, nivelul postului, profilul organizației, respectiv natura activității.

Caracteristicile managerilor se pot grupa în două categorii:

1. caracteristici specifice domeniului de activitate al organizației (cunoștințe profesionale, aptitudini de muncă, capacitate de concentarre, inteligență, energie, memorie, etc.);

2. caracteristici specifice activității de conducere (capacitatea de a lua hotărâri, abilitatea de a lucra cu oameni, de a-i dirija și conduce, stabilitate emoțională, creativitate, suplețe intelectuală, receptivitate față de nou, spirit de disciplină, spirit de răspundere, devotament, fermitate, perseverență, etc.).

Desigur, la un moment dat este greu a se face o demarcație netă între aceste două categorii de caracteristici. Cert este faptul că managerii, prin intermediul acestor calități, posedă ceea ce specialiștii denumesc capacitatea de a conduce, respectiv acea influență interpersonală pe care o exercită asupra subordonaților în procesul stabilirii și realizării obiectivelor.

Managerii pot fi calificați după nivelul ierarhic la care se situează și după sfera activităților pentru care sunt responsabili. Astfel, după nivelul ierarhic, managerii se grupează în trei categorii:

- manageri de nivel inferior (din prima linie), cei care lucrează direct cu executanți, aceștia neavând în subordine alți manageri. Spre exemplu, maiștri, supraveghetori ce exercită funcții ale managementului cu subordonați, dar care sunt numai din rândul muncitorilor;

- managerii de nivel mediu pe care îi întâlnim la mai multe niveluri ierarhice ale organizației și care se caracterizează prin faptul că pot avea executanți direcți cât și alți manageri. Spre exemplu, șeful secției are în subordine, atât ingineri economiști, care pot fi simpli executanți, cât și maiștri care sunt manageri;

- managerii de nivel superior sunt reprezentați de un grup relativ restrâns care au în general în subordine toate celelalte niveluri ierarhice ale managementului organizației.

După sfera activităților coordonate, managerii se împart în cadrul unei organizații în două categorii:

- managerii funcționali care sunt responsabili pentru o singură activitate a organizației sau pentru o grupă de activități grupate într-o funcțiune a firmei;

- managerii generali care desfășoară activități cu caracter integrator prin aceea că ei conduc unități complexe ale unei organizații.