Prezentarea întreprinderilor mari și mijlocii (IMM)

Sectorul IMM-urilor este temelia clasei de mijloc. Fara o clasa de mijloc solida, prospera si sanatoasa nici o economie din lume nu se poate dezvolta sustinut si durabil.

IMM-urile, prin impactul lor economic si social asupra societatii, determinat in principal de crearea de locuri de munca si contributia la cresterea economica, sunt considerate elemente cheie ale bunastarii comunitatilor locale si regionale, fapt pentru care acest sector a devenit elementul central al politicilor de dezvoltare nationala, regionala dar si locala.

P. Drucker spunea ca "micile afaceri reprezinta catalizatorul principal al cresterii economice." Aceste mici afaceri contribuie in buna masura la realizarea unor obiective fundamentale ale oricarei economii nationale.

In 1996, a fost adoptata de catre Comisia Europeana o recomandare ce stabilea prima definitie a IMM-urilor. Aceasta definitie a fost aplicata pe intreg teritoriul Uniunii Europene. In data de 6 mai 2003, Comisia a adoptat o noua recomandare, tinand seama de dezvoltarea economica incepand cu 1996. Aceasta recomandare a intrat in vigoare in data de 1 ianuarie 2005 si va fi aplicata tuturor politicilor, programelor si masurilor initiate de Comisie pentru IMM.

Pentru statele membre, folosirea definitiei este voluntara, dar Comisia le recomanda atat lor, cat si Bancii Europene de Investitii si Fondului European de Investitii, sa o foloseasca pe scara larga.

,,Avand in vedere faptul ca IMM-urile reprezinta 99 % din totalul companiilor din Europa, este extrem de necesar ca toate politicile si instrumentele existente sa fie mobilizate si adaptate la micile intreprinderi, atat la nivel european, cat si la nivel national. "

IMM-urile joaca un rol insemnat in economie din urmatoarele motive:

- Supletea structurilor care le confera o capacitate ridicata de adaptare la fluctuatiile mediului economic;

- Intreprinderile mici si mijlocii se pot integra relativ usor intr-o retea industriala regionala, ceea ce contribuie pe de o parte la dezvoltarea economica a regiunii respective, iar pe de alta parte la reducerea somajului si cresterea nivelului de trai, pentru ca ofera locuri de munca;

- Dimensiunea lor redusa, care contribuie la evitarea birocratiei excesive si la evitarea dezumanizarii;

- IMM-urile formeaza la nivelul individual un ansamblu mult mai usor de controlat/condus.

IMM-urile sunt companiile clasificate ca intreprinderi mari si mijlocii, si sunt definite de catre Uniunea Europeana , ca fiind cele cu mai putin de 250 de salariati. Exprimarea dimensiunii intreprinderii numai prin indicatorul numarului de salariati este insuficienta. Deoarece la acelasi numar de salariati gasim o serie intreaga de indicatori diferiti de la o intreprindere la alta.

IMM-urile pot fi impartite in trei categorii, in functie de dimensiunea acestora: microintreprinderile au mai putin de 10 angajati, intreprinderile mici au intre 10 si 49 de angajati, iar intreprinderile mijlocii au intre 50 si 249 de angajati.

Plecand de la faptul ca totalitatea activitatilor economice ce au loc intr-o societate formeaza economia nationala a statului respectiv, putem spune ca intreprinderea este componenta esentiala a economiei nationale, celula de baza a economiei unei tari in care se produc bunuri sau se presteaza servicii destinate schimbului liber pe piata cu scopul de a satisface nevoile si trebuintele consumatorilor.

Nu exista o definitie unanim recunoscuta a IMM-urilor. Pentru a fi considerata mica/mijlocie, o afacere trebuie sa indeplineasca anumite conditii.

Definirea IMM-urilor, are in vedere urmatoarele aspecte:

- dimensiunea afacerii: cifra de afaceri, capital social, numarul de personal, profitul, (cel mai important/frecvent criteriu utilizat este cel al numarului de personal).

- unitatea de conducere: Confederatia generala a intreprinderilor mici si mijlocii (Confederation General PME) afirma ca IMM este o intreprindere stapanita si condusa de o persoana. Statisticile arata ca 45% au fost create si conduse de una si aceiasi persoana.

In aprecierea marimii unei intreprinderi se au in vedere criterii cantitative si calitative:

- cantitative: volumul vanzarilor, numarul salariatilor, profit.

- calitative: la atingerea unui anumit nivel al productivitatii muncii, atingerea unui anumit grad al unitatii in mediul economic, la atingerea unui anumit nivel de comportament.