Temă de casă - Modelarea proceselor de afaceri cu structuri fuzzy

1. MPA prin tehnici euristice

Tehnicile euristice sunt tehnici care se bazează pe experienţă pentru rezolvarea problemelor, învăţare şi descoperire, care găsesc soluţii care nu sunt garantate a fi optime, dar sunt suficient de bune pentru atingerea unui anumit număr de obiective

În practica de afaceri adaptarea specifică întreprinderii a modelelor de referinta pentru îmbunătățirea procesului se caracterizează prin faptul că

premisiile de luare a deciziilor nu există sub formă de matematică modele sau valori numerice. Deciziile se caracterizează prin considerație și creativitate și sunt de obicei derivate din conditiile fuzzy.

Deși aceste condiții nu sunt precise, informatii aditionale si importante pentru înțelegerea situației de afaceri concrete sunt legate de acestea. Astfel, informaţii verbale, precum și declarații vag formulate, premise,obiectivele și restricțiile sunt foarte importante pentru adaptarea modelului de referință. Luarea in calcul sistematică a datelor fuzzy in adaptarea modelului de referinta poate avea succes numai atunci când modelele care trebuie adaptate

ele însele permit luarea în considerare a datelor fuzzy.

2.Adaptarea Modelului de referinta, fiind privita ca fiind “vagă”

Modelele de informaţii sunt definite ca reprezentări relevante pentru un anumit scop a unui sistem informatic conceput prin intermediul unui proces de construcție.

Ele sunt pur și simplu denumite modele. Un model de referință - pentru a fi precişi: model de informație de referință - este un model de informatii utilizat pentru construirea altor modele.

Prin urmare, acest articol se bazează pe un model de referință orientat spre utilizare care se concentrează pe utilizarea modelelor de referinta pentru construirea modelelor specifice întreprinderii [vom Brocke 2003,p. 34; Thomas 2005b, p. 24].

Termenii modelului de referință de multe ori găsiți în sistemele informatice, bazate pe atributele care caracterizeaza modelele de referință - în special atributele "universalitate" și "Caracter de recomandare" [vom Brocke 2003, p. 31 ff.] - nu vor fi prezentate aici. Fiecare model care poate fi utilizat pentru a susține

construirea unui alt model poate fi văzută în acest sens ca model de referință.

Sarcina principală a utilizatorului în construcția bazată pe model de referință, care poate fi infăptuită de instrumentele IT, este adaptarea modelelor de referință. Derivarea modelelor specifice dintr-un model de referință caracterizat prin acest termen corespunde cu crearea de variante de modele de referință [Schütte 1998, pp. 207-209].

Astfel, de exemplu, modelele intreprinderii, modelul de informatii orientate spre produs in intreprinderea de productie E1 sau modelul de informatii orientate spre produs in intreprinderea de productie E2 ar putea fi derivate ca variante ale modelului de referință de fabricație.

Adaptarea unui model de referință constă din două faze în conformitate cu înțelegerea termenului din acest articol [Schütte 1998,p. 316].

Într-o primă etapă, modelul de referință este aproximat cu cerințele întreprinderii luate în considerare. Într-o a doua etapă, se fac modificări

modelul. În timp ce prima fază se concentrează pe un proces de reglare semi-automată, a doua fază reprezintă un proces care trebuie efectuat manual de către

utilizatorul modelului. Rezultatul procesului de adaptare este un mod specific pentru întreprindere,care poate fi pus în practică deci implementate în cadrul companiei.

Deși o mare varietate de linii directoare, modele de proceduri, limbi de modelare şi instrumentele pentru dezvoltarea modelelor "to-be" pentru procesele de afaceri,reutilizabilul "know-how", care consideră fluxul de proces și suportul de procesare a datelor într-un sens integrat, nu este suficient de disponibil.