Cultura României

„CULTÚRĂ, culturi, s. f. Totalitatea valorilor materiale si spirituale create de omenire si a instituțiilor necesare pentru comunicarea acestor valori. ”1

„CULTURĂ,dezvoltare a corpului şi a spiritului sub acţiunea mediului social.Orice societate umană, oricât de primitivă, posedă cultura sa, care condiţionează dezvoltarea totală a membrilor săi. Cultura este aceea care transformă individul într-un tip determinat. Relaţia dintre personalitate şi cultură este atât de strânsă încât este posibilă descrierea unui tip mediu de francez, englez, italian, în care regăsim principalele caracteristici naţionale ale fiecăruia. Cultura îi dă omului umanitatea sa. Copiii sălbatici, care au fost crescuţi de animale, nu au în ei nimic omenesc: ei se deplasează în patu labe, se hrănesc ca dobitoacele, nu vorbesc, iar expresia emoţiilor lor este de neinteles.Numeroşi autori socot că acest fenomen apare şi în societăţile animale. S-a observat, de exemplu, că vrăbiile crecute în mijlocul canarilor imită cântecul acestora. Cultura este un fenomen de socializare, bazat pe învăţare, care permite integrarea individului în grupul său. Ea există în toate societăţile umane şi probabil că şi la unele specii animale. ”2

„Cultura României este ansamblul de valori materiale si spirituale produse pe teritoriul României.România are o cultură unică, care este produsul geografiei si evoluției sale istorice distincte. Este fundamental definită ca fiind un punct de întâlnire a trei regiuni: Europa Centrală, Europa de Est si Europa de Sud-Est, dar nu poate fi cu adevărat inclusă în nici una dintre ele. Identitatea românească a fost formată pe un substrat din amestecul elementelor dacice si romane, cu multe alte influențe. În antichitate si în evul mediu, cele mai importante influențe au fost din partea popoarelor slave care au migrat în spațiul carpato-dunărean si care s-au format în vecinătatea ei - în Bulgaria, Serbia, Ucraina, Polonia si Rusia, a grecilor din Imperiului Bizantin si mai apoi, sub protecție turca, din Fanar, a Imperiului Otoman, de la maghiari, precum si de la germanii care trăiesc în Transilvania.Cultura modernă română a apărut si s-a dezvoltat în ultimii aproximativ 250 ani sub o puternică influență din partea culturilor din vestul Europei, în special, cultura franceză si germană. In plus, sub influența tradiției bizantine si slavone, românii sunt, de asemenea, singurul popor crestin ortodox dintre popoarele latine.O contribuție la identitatea sau la cultura românească au mai adus în diverse perioade si alte comunități etnice mai mici sau mai mari, stabilite în cursul secolelor pe teritoriul românesc,ca de pildă,în vechime cumanii, mai târziu romii,evreii,armenii etc., de asemenea reprezentanți repatriați ai ramurii aromâne a românilor. ”3

1 EVOLUTIA ISTORICA

Donariul de la Biertan - obiect crestin din secolul IV

1.1 PERIOADA ANTICA

„Cultura dacilor: Dacii foloseau alfabetul grec sau latin. Pe niste blocuri de piatră de la Sarmizegetusa s-au descoperit rudimente de scriere cu litere grecesti. La curtea lui Decebal se folosea ca limbă diplomatică latina. Singurul text presupus dacic a fost descoperit la Sarmizegetusa: Decebalus per Scorilo. ”4

Brățările dacice descoperite în diversele zone ale țării (Grădistea Muncelului) atestă cultura si simțul estetic al locuitorilor teritoriului dacic.

Perioada daco-romană: Mii de inscripții latinesti pun în evidență dezvoltarea limbii române prin transformările suferite de limba latină. ”5

„Perioada marilor migrații: Cultura scrisă scade în intensitate, dar s-au păstrat cîteva inscripții în greacă si latină. Se pare ca invazia mongolă ce a avut loc a distrus dovezile scrise. Cel mai important document rămîne răspunsul în limba latină trimis regelui ungur Arpad de către Menumorut, duce al Biharei. Textul, inclus în Cronica Notarului Anonim, izvorăste dintr-o profundă dragoste pentru pămînt, concretizată într-un refuz categoric de a-l preda regelui: „Noi, însă, nici din dragoste nici din frică nu-i cedăm din pămînt nici cît un deget ” Scrisoarea deschide seria documentelor diplomatice românesti. ”6