Habitudini și credințe, valori, norme și atitudini care influențează starea de sănătate a populației

1. Preliminarii teoretico - metodologice

1.1. Problema stiintifica abordata si scopul lucrarii

Ca o mică introducere a acestei probleme științifice abordată care face obiectul prezentei lucrări doream să specific semnificația acestor termeni însă am realizat că toate acestea se găsesc mână în mână cu un singur cuvânt și-anume cultura. În cazul în care vă întrebați de ce am relaționat cultura cu habitudini, credințe valori, norme etc este pentru că Cultura, care vine de la cuvântul latin colere ce se traduce prin "a cultiva"/"a onora" se referă în general la activitate umană. Definiția dată de UNESCO considera cultura ca "o serie de caracteristici distincte a unei societăți sau grupă socială în termeni spirituali, materiali, intelectuali sau emoționali", dar totodată cultura înseamnă a dezvălui semnificația majoră a omenescului, a descoperi vocația supremă a omului ca existență conștientă de sine, ca ființare specifică ce depășește imediatul și se proiectează în viitor ca tendință spre viabilitate și permanență.

Potrivit lui Abraham Moles „cultura apare ca principalul material al gândirii, ca un bun, un conținut, un existent, în raport cu viața spiritului. Ca materie a gândirii, cultura reprezintă ceea ce există, gândirea - ceea ce se face din ea: gândirea este devenirea culturii”.

o constituie analiza habitudinililor și credințelor, valorilo, normelor și atitudinilor care înfluențează starea de sănătate a populației. Se pune problema dacă este o tulburare obsesiv compulsivă, sindrom de natura psihiatrică.

Termenul de “adicție” provine din latinescul „adictus” care desemnează o persoana adusă în stare de sclavie, „adicția” nu este doar o problemă socială sau morală sau infracțională. Este o problemă psihică ale cărei manifestări se răsfrâng în toate aceste zone (Dr. Michael Miller) “Multe comportamente antrenate de adicție sunt probleme reale și, căteodată, acte infracționale. Însă boala are legătură cu creierul, nu cu drogurile. Are la bază neurologia, nu acțiunile externe”. Noua definiție descrie adicția drept o boală primară. Mai exact una care nu este declanșată de alți factori, cum ar fi problemele emoționale sau psihiatrice, și cronica, asemenea afecțiunilor cardiovasculare sau diabetului.

Studiul de față a avut ca punct de plecare informarea și documentarea personală a unui fenomen din ce în ce mai răspândit în zilele noastre, în special în rândul femeilor, deși nu numai, și anume operațiile plastice. Fenomenul în sine nu pare să reprezinte nimic rău, dar mergând mai departe cu investigația am constatat că se poate extrem de ușor transforma în adicție și ca orice adicție poate fi clasificată ca o stare patologică, boală ce necesită intervenție terapeutică.

Documentarea personală de la care am pornit are două fațete: Prima se referă la aparariția operațiilor plastice ca o necesitate, încă din cele mai vechi timpuri, oamenii au fost preocupați de felul cum arată. Cu toate acestea chirugia plastică s-a dezvoltat nu dintr-un moft, ci dintr-o necesitate. În timpul Primului Război Mondial un număr imens de soldați au suferit răni faciale produse de gloanțe și obuze. A fost momentul în care chirugul Harold Gillies, recunoscut ca părinte al chirugiei plastice moderne, a încercat să reconstruiască fețele distruse de război ale soldatilor.

Dintr-un demers spre normalitate, chirugia plastica s-a transformat în prezent într-o obsesie pentru perfecțiune, pentru mulți dintre pacienți. La Hollywood, de exemplu, puține sunt celebritățile care nu au nicio intrevenție chirugicală. Iar micile ajustări precum injecțiile cu botox și accid hialuronic nu mai sunt de mult apanajul vedetelor. Și lista continuă cu operațiile mamare, rinoplastiile, liposucția sau abdominoplastia.

1.2. Importanța și relevanța științifică, actualitatea și oportunitatea demersului de cercetare

Atunci când vorbim de dependențe, ne gândim de obicei, la alcool, tutun, droguri deși putem fi dependenți, într-o măsură mai mare sau mai mică, de orice aspect al vieții noastre: jocuri de noroc, muncă, mâncare, relații, chiar dragoste. În plan neuropsihic sunt compuși bio-chimici, mediatori chimici ce au rolul de a transmite informații în mod continuu, producând efecte neuropsihice. Rezultă că orice adicție are două laturi: somatică și psihică. Dacă ne raportăm la explicațiile neuroștiințelor ideea este următoarea: ființa umană nu poate să obțină bucuria sau relaxarea în mod natural, prin intermediul neurotransmițătorilor și astfel se înlocuiește producerea naturală a acestor stări cu o producere artificială, lucru ce duce la instalarea dependenței. Din punct de vedere genetic, omul este echipat cu tot ce îi trebuie pentru a simți în mod natural toate stările: atât durere cât și plăcere. O persoană, poate deveni dependentă atunci când se dereglează mecanismenele neurotransmițătorilor, lenea finței umane la nivel comportamental, biologic, neuro-psihic.