Moartea - Cate Comunitati, Atatea Abordari

Imagine preview
(8/10 din 1 vot)

Acest proiect trateaza Moartea - Cate Comunitati, Atatea Abordari.
Mai jos poate fi vizualizat cuprinsul si un extras din document (aprox. 2 pagini).

Arhiva contine 1 fisier doc de 23 de pagini .

Profesor indrumator / Prezentat Profesorului: Gheorghe Trotan

Iti recomandam sa te uiti bine pe extras, cuprins si pe imaginile oferite iar daca este ceea ce-ti trebuie pentru documentarea ta, il poti descarca. Ai nevoie de doar 5 puncte.

Domeniu: Antropologie

Cuprins

Introducere 3
Operaţionalizarea conceptului 4
O abordare antropologicǎ a morţii 5
Moartea dintr-o perspectivǎ religioasǎ 7
Moartea dintr-o perspectivǎ filosoficǎ 8
Mitologia româneascǎ 8
Teoria vǎmilor vǎzduhului 10
Opiniile şi credinţele brǎnenilor 13
Opiniile şi credinţele muscelenilor 15
Opiniile şi credinţele sǎcelenilor 17
Consideraţii generale 19
Glosar 22
Bibliografie 23

Extras din document

INTRODUCERE

Tema acestei lucrări reprezină studiul asupra tradiţiilor, obiceiurilor şi a credinţelor legate de moarte şi înmormântare ale oamenilor din diferite comuniţăţi: zona Bran – Moieciu, zona Câmpulung – Muscel şi zona Săcele şi diferite religii: catolică, protestantă şi ortodoxă.

Din acest punct de vedere ne-am propus să intervievăm un număr de câte cinci persoane din comunităţile mai sus menţionate pentru a le afla părerile legate de controversatul subiect. Pornind de la aceste răspunsuri dorim să analizăm, interpretăm şi comparăm datele culese de pe teren în vederea identificării unor elemente comune şi distincte, respectiv semnificaţia acestora pentru fiecare comunitate.

Pentru o mai bună înţelegere a tot ceea ce reprezintă moartea şi ceea ce se întâmplă după, încercăm să aprofundăm cunoştinţele şi prin studierea unei literaturi de specialitate şi anume teoria „vămilor văzduhului”, dar şi prin observarea modului în care această temă este abordată de mai multe domenii, cum ar fi antropologia, filosofia şi religia.

Pentru a îndeplini aceste obiective am ales să folosim metoda anchetei sociologice explorative, ca tehnică interviul etnografic individual, face-to-face, semi-structurat, la domiciliul respondentului, ca instrument. Ancheta sociologică reprezintă o metodă de cercetare ce încorporează tehnici, procedee şi instrumente interogative de culegere a informaţiilor, specifice interviului şi chestionarului sociologic; are un caracter neexperimental, cu un grad relativ scăzut de control al cercetătorului asupra variabilelor analizate. Obiectul său de abordare îl constituie realitatea socială, evenimente, fenomene şi procese caracteristice, precum şi atitudinea oamenilor faţă de acestea, semnificaţiile pe care ei li le atribuie, sfera lor de aspiraţii, interese, preocupări şi comportamente din domeniile economic, demografic, cultural, politic, opţiunile preelectorale, activităţile de timp liber, opinia publică, propaganda etc. Interviul este o tehnică de obţinere prin întrebări şi răspunsuri a informaţiilor verbale de la indivizi şi grupări umane în vederea verificării ipotezelor sau pentru descrierea ştiinţifică a fenomenelor socioumane; se bazează pe comunicarea verbală şi presupune întrebări şi răspunsuri, ca şi chestionarul. Spre deosebire însă de chestionar, unde întrebările şi răspunsurile sînt de regulă scrise, interviul implică totdeauna obţinerea unor informaţii verbale. În cercetările socioumane, se recomandă utilizarea interviului cînd se studiază comportamente greu de observat, pentru că se desfăşoară în locuri private, în studiul credinţelor, opiniilor şi atitudinilor.

OPERAŢIONALIZAREA CONCEPTULUI

MOARTEA

1. Obiceiuri/ tradiţii

- motivul pentru care se trag clopotele

- semnificaţia crucii

- semnificaţia colivei

- diversitatea slujbelor de înmormântare

- cultul morţilor

- semnificaţia lumânării

- modalităţi de a înlătura teama

- importanţa obiectelor puse lângă persoana decedată

- sensul purtării doliului

2. Credinţe

- iportanţa mormintelor şi a cimitirelor

- sensul spovedaniei şi a împărăşaniei

- sfârşitul adevăratului creştin

- respectarea memoriei decedatului

- calea către mântuire

- destinul trupului şi al sufletului după moarte

- semne prevestitoare ale morţii

3. Modul de raportare

- frica de sfărşit

- perceperea morţii

- interpretarea vieţii de după

O abordare antropologică a morţii

“Nimic mai sigur ca moartea, nimic mai nesigur ca şi clipa venirii sale”. Un adevăr simplu, un adevăr imuabil, un adevăr evident pe toate meridianele şi în toate timpurile. Moartea reprezintă o constantă, poate singura, în orice caz, cea mai redutabilă a istoriei oamenilor, a fiecărui istorii individuale dar şi colective. Ea a însoţit de aproape marea şi mica istorie, i-a urmat îndeaproape ritmurile şi cadenţele, a cenzurat şi a temperat marile elanuri ale umanităţii. Dincolo de toate însă, moartea este un dat al vieţii, peste tot unde există viaţă, moartea este prezentă şi complementară acesteia. Naturală sau accidentală, moartea este indisociabilă vieţii. Ocultată, neglijată sau ascunsă, moartea a dat naştere unor prejudecăţi şi tabu-uri consistente. Omul primitiv şi cel medieval s-au consolat cu greu cu idea că moartea este inerentă vieţii, şi a prelungit viaţa într-o lume imaginară, „lumea de dincolo”, omul modern a trăit şi mai trăieşte încă o adevărată angoasă în faţa morţii. Omul contemporan, încearcă, dacă nu să se consoleze, cel puţin să se obişnuiască şi să coabiteze cu ea. Sensibilitatea contemporană a încercat să dea la o parte vălul care înconjoară problematica morţii, propunând abordări multiple.

Fisiere in arhiva (1):

  • Moartea - Cate Comunitati, Atatea Abordari.doc