Lucrare de cercetare Hotel Dacia Satu Mare

Complexul Hotelier Dacia Satu Mare este unul din bijuteriile

arhitectonice ale oraşului, in acelaşi timp una dintre cele mai

frumoase cladiri in stilul Seccesion din Transilvania.

Hotel Dacia este o clădire emblematică pentru oraş, are o

importanţă si o valoare, în special sentimentală, pentru locuitorii

oraşului. Întregul ansamblu are statutul de monument istoric ,

datând din 1902 (conform Listelor Monumentelor Istorice –

Municipiul Satu Mare 2004 , la poziţia 129, cod SM-II-m-A-05221,

,,Hotel Dacia” ).

Cladirea e amplasată pe locul vechii Primarii si al Tribunalului

Regal - Satu Mare, care datează din anii 1768-1772. Astfel cladirea se

situează pe latura nordica a Pieţei Libertaţii, in zona centrală a

frontului care închide si delimitează acestă parte (Piaţa Libertaţii, nr.

8), ca fiind parte integrantă a Ansamblului urban ,,Piaţa Libertaţii”,

consemnată in Lista Monumentelor Istorice la poziţia 107, cod SM-IIa-

A-05220.

Aparţinând stilului secesionist, proiectul pentru clădirea

hotelului "Dacia" este realizat de talentaţii arhitecţi: Frommer Lajos

si Bálint Zoltán fiind exponenţi ai şcolii secessioniste coordonate de

Lechner Ödön, care au câstigat acest proiect in urma unui concurs, la

care proiectele au fost evaluate de Comisa de Arhitectura din

Budapesta. De asemnea proiectul a primit distincţia ,, marele argint”

la o expoziţie din 1902 în Paris şi a fost premiat la un concurs de

arhitectură de la Viena în 1903.

Iniţial complexul hotelier era mult mai extins ( conform planşelor

de concurs ataşate la documetaţie) , cuprindea patru corpuri de

clădiri: astefel Corpul 1 care adăposteşte actualmente funcţiunea de

hotel, asociat şi cu alte programe arhitecturale; Corpul 2 situat în

partea de nord-est a parcelei, care işi pierde funcţiunea inţială ( vezi

Plan parter- planşa de concurs) şi care în prezent adăposteşte

Filarmonica ,,Dinu Lipatti”, şi Corpul 3 (sud-vest) , respectiv Corpul

4 (amplasat în nordul lotului a fost adăugat ulterior) adăpostesc

funcţiuni anexe.

Corpul 1 are un regim de înalţime de S+P+1E , subsolul fiind

doar parţial realizat din motive economice( dar a fost proiectat înca

de la început). Înaltimea la cornişă a clădirii este de 17,26m iar

înalţimea totală a clădirii este de 30.79m. Funcţiunile pe care le

îngloba pana nu de mult clădirea (întrucât în prezent este in

renovare şi se vor executa lucrari de consolidare, restaure,

recompartimentare, reamenajare si mansardare) sunt : hotel,

restaurant, cafenea şi exită şi un spaţiu comercial la parter (în locul

vechii cafenele) care urmează a fi reînlocuit cu funcţiunea iniţială.

Complexul actual ,,Dacia” se află in proprietatea: omului de

afaceri Vasile Tântaş, a preşedintelui Consiliului Judeţean Ştefan

Szabo si judecatorului Ioan Petruca, dupa ce Complexul Hotelier

Dacia Satu Mare a fost mai întai privatizat dupa Revoluţia din

1889.(articol ziar: http://stiri.rol.ro/content/view/12394/2/ ) .

Din perspectiva istorică, Szatmár-ul secolului al XIX-lea şi până la

sfraşitul secolului al XX-lea a cunoscut o dezvolatare la scară largă ,

iar în acest context trebuie percepute etapele realizarii hotelului.

Astfel ambiţia sătmarenilor a fost să convingă guvernul că

municipiul nu trebuie mutat in oraşul Carei, fapt care a determinat

investiţii valoroase în acestă perioadă: de la iluminatul public,

dezvoltarea reţelelor stradale pană la construcţia unor noi cladiri,

sau în cazul hotelului a necesitaţii înlocuirii unei clădiri vechi rămase

fără o funcţie ( vechea clădire a primariei si tribunalului ,sau asa

numit-a “casa cu turle”, datând din anii 1768- 1772) cu o clădire mai

frumoasă care să răspundă programului de hotel si de loisir.

Necesitatea unei noi clădiri care sa răspundă cerinţelor momentului

era majoră întrucât cele existente s-au dovedit a fi prea mici, fiind

nevoie de o clădire care să semene cu cele din oraşele Ungariei.

Îmbinarea celor două funcţiuni (hotel şi cafenea ) a fost îndelung

dezbatută, existând argumente atât pro cât şi contra. Cel mai mare

inconvenient fiind situaţia financiară precară, încercându-se mai

multe variante : de la pre-închirierea cu un avans în valoare de

10.000 HUF, pe care au fost dispuşi să-l o plătească, până la

împrumuturi şi contracte de închiriere pe termen lung , care ar fi fost

greu de rambursat.

Un alt argument împotriva construirii acestui ansamblu era grija

pentru lipsa clienţilor şi posibilitatea ca viitorii angajaţi să devină

şomeri.