Semnificații în spațiul public urban

Incadrare in context

Masele de oameni nu constienteaza adesea, cufundati fiind in rutina cotidiana, mai mereu alerta, insa, conform stiintelor behaviouriste, orice se intampla in jurul lor le afecteaza intr-o masura sau alta comportamentul, actiunile precum si raspunsurile, reactiunile pe care le transmit in societate. Atunci cand vorbim despre factorii care influenteaza aceste tipuri de comportament, unul de o insemnatate majora e spatiul public deoarece , afirma Jan Gehl, orice om participa sau nu la scena urbana, indiferent de vointa proprie, atat prin interactiunea activa cat si pasiva in cadrul acesteia. Chiar si simplii pietoni sunt actori ai teatrului urban. Dar cum este perceput un spatiu public in general de cetateni?

Efectul globalizarii

Cu toate acestea, trebuie mentionate si consecintele procesului de globalizare perpetua care si-a pus amprenta asupra tuturor spatiilor si activitatii lor dintre cladirile unui oras, indiferent ca vorbim de spatiul public sau cel privat. Dar in ce masura putem vorbi despre fenomenul globalizarii nu doar ca un factor negativ care rapeste din identitatea culturala , dar in acelasi timp si disipeaza mai mult sau mai putin haotic insemantatea, semnificatiile atribuite de fiecare dintre noi unui spatiu ? Caci, indubitabil elementul vernacular este miezul, fundamentul din spatele semnificatiei dintotdeauna si un studio asupra acesteia ar insemna, dupa spusele lui Umberto Eco(1973), studiul asupra logicii culturii, cercetarea spatiului construit fiind de altfel un act de cultura.

Astfel, ,,cand ne referim la semnificatia constructiilor, ne referim la tote acele caracteristici care au legatura cu constructiile, mai presus de ‘valoarea nominala ‘ a proprietatilor fizice, la toatea acele caracteristici carora oamenii le acorda importanta si valoare in viata, ingloband: scopurile, conceptiile, idealurile si credintele lor.’’ Morris (1964) vorbeste despre stiintele sociale empirice si cum intersectia acestora (antropologia, psihologia si sociologia) reprezinta esenta cercetarii semnificatiei .

Definitia termenilor implicati

Pentru a intelege pe deplin tematica acestui eseu voi defini termenii implicati subiectului pe care il voi discuta. Spatiul public este, conform Dex-ului, definit printr-un spatiu care aparține unei colectivități umane sau provine de la o asemenea colectivitate; care ii privește pe toți, la care participă toți si care este pus la dispozitia tuturor. Deisgur ca, ideal ar fi ca definitia sa se aplice indiferent de varsta, gen, rasa, etnie, insa realitatea este alta. Exemple de spatii publice intalnim in toate micile si marile orase :gradini, parcuri, square-uri, piete, piatete si majoritatea spatiilor ce infatiseaza o interactiune intre grupuri sau mase de oameni, activitate sociala, miscare.

Pe de alta parte, semnificatia este definita ca: - Funcție a semnelor de a reprezenta ceva independent de ele; denotație. -Valoare simbolică a unui lucru; înțeles, noimă, tâlc. -Însemnătate, importanță, valoare (a unui fapt, a unui obiect etc.) -Un conținut semantic al unui cuvânt; înțeles, sens, accepție.

Oamenii schimba insemnatatea unui spatiu public prin activitatile pe care le desfasoara, prin prezenta lor si imaginea acelui loc care poate fi una foarte atragatoare sau dimpotriva, poate sa prezinte nesiguranta si discomfort.

Trebuie totodata facuta distinctia intre identitatea unui spatiu individual si insemnatatea implicita atribuita de fiecare membru al locuintei-care este un mediu privat,personalizat si incarcat cu memorii, semnificatii care sa aminteasca de acasa si semnificatiile imaginii urbane, in contextul colectiv al spatiului public, complet impersonal.

In continuare rezulta astfel sa corelam semnificatia cu perceptia oamenilor si imaginea urbana. Percepția este un proces psihic senzorial cu ajutorul căruia recunoaștem un obiect sau fenomen . Comparativ cu senzația, percepția constituie un nivel superior de prelucrare și integrare a informației despre lumea externă și despre propriul nostru "eu". Superioritatea percepției constă în realizarea unei imagini sintetice, unitare, în care obiectele și fenomenele care acționează direct asupra organelor analizatoare sunt reflectate ca totalități integrale, în individualitatea lor specifică. Cand vorbim de perceptia spatiului sau a arhitecturii unui spatiu a orasului ne referim de cele mai multe ori la experienta vizuala sau kinestezica, care primeaza fata de alte tipuri :olfactiva, tactila, auditiva.