Repere cronologice și stilistice în creația muzicală

CAPITOLUL I. Johannes Brahms

I.1. Repere cronologice şi stilistice în creaţia muzicală

S-a născut la 7mai 1833 în Hamburg şi a fost al doilea copil din cei trei ai lui Johann Jakob Brahms şi ai Johannei Christiane Nissen. Tatăl său la vârsta de 15 ani părăseşte orăşelul natal Heide pentru a deveni muzician, iar în 1826 se stabileşte în Hamburg.

Copilăria lui Johannes a fost influenţată de muzică; a învăţat să cânte la vioară, violoncel , flaut şi corn ¬¬¬- instrumente la care cânta tatăl său¬¬- şi a studiat pianul cu Otto Friedrich Cossel şi mai târziu cu pianistul şi compozitorul Eduard Marxen. Încă din copilărie, a fost atras de lectură. Biblioteca personală (păstrată la Viena) cuprinde peste 800 de titluri din cele mai variate domenii: artă, dramă, poezie, filosofie, ficţiune, istorie, religie, geografie.

Dintre toate domeniile artei, istoria muzicii este cea mai bogată în „copii minune”, interpreţi şi creatori încă de la o vârstă fragedă: Bach, Mozart, Beethoven, Liszt, G. Enescu, cărora li se alătură şi Brahms.

La vârsta de 8 ani este înscris la şcoala lui Johann Friedrich Hoffmann, unde va „descoperi” muzica lui Bach şi Beethoven. Astfel că în 1843, la vârsta de 10 ani, cântă pentru prima oară într-un concert de muzică de cameră o fugă de Bach şi sonata „Waldstein” de Beethoven. Mai târziu, la vârsta de 15 ani susţine primele concerte ca solist şi compozitor.

In 1848 îl cunoaşte pe violonistul ungar Eduard Remeny , care îi va deveni un bun prieten; datorită acestuia Brahms cunoaşte coloritul şi ritmurile specifice muzicii ungare, transpuse mai târziu în 13 variaţiuni pe o temă ungară, op. 21.

In aprilie1853 părăseşte oraşul Hamburg şi împreună cu Remeny susţine numeroase turnee şi recitaluri în Germania, unde îl cunoaşte pe violonistul Joseph Joachim şi mai târziu pe Robert Schumann, care îi va influenţa evoluţia şi creaţia artistică. La sfârşitul anului pleacă spre Leipzig cu scrisori de recomandare semnate de Schumann, unde editura Breitkopf &Härtel îi publică primele compoziţii. Acest sfârşit al anului 1853 reprezintă momentul consacrării publice a lui Brahms (avea 20 de ani). Deceniul afirmării în calitate de compozitor şi interpret (1853-1863) este dominat de creaţii camerale şi simfonice cu un „suflu” romantic, primăvăratic şi o privire exuberantă asupra vieţii, creaţii bogat inserate cu lucrări corale.

Lista lucrărilor cuprinde 122 de opusuri (ultimul publicat postum) şi este deschisă de sonate şi scherzo-uri pentru pian dar şi numeroase lied-uri, încununate de Trio pentru vioară, violoncel şi pian - op. 8.

Mai tânăr decât R. Schumann şi mai vârstnic decât Hugo Wolf, Brahms a fost martorul înnoirilor aduse de aceştia lied-ului, domeniu în care excelase Franz Schubert.

Creaţia personală de lied-uri, bazată pe modelele renascentiste şi baroce ale polifoniei vocale, a fost strâns legată de profunda afinitate pentru poezie şi literatură, manifestată pe tot parcursul vieţii. Bun prieten cu J. Joachim şi Clara Schumann, Brahms obişnuia să îi consulte înainte de a-şi prezenta publicului o nouă compoziţie. După anul 1860 creaţia sa începe să apară din ce în ce mai des în programele de concert; de asemeni susţine numeroase concerte atât ca solist, compozitor dar şi dirijor. In anul 1863 se stabileşte la Viena.

Receptiv la tot ce era nou şi autentic în muzică, Brahms a sprijinit numeroşi muzicieni ai timpului, cu unii dintre ei legând prietenii de durată: Liszt, Berlioz, Smetana, Grieg, Albeniz, Rubinstein, Dvořák.

Contemporan cu mai vârstnicii Verdi şi R. Wagner, Brahms rămâne continuator al vechilor scheme tradiţionale: lied, forma de sonată, rondo, scherzo, concert, pe care le îmbină cu limbajul muzical propriu, tehnică compoziţională care apare in creaţia instrumentală dar şi în cea simfonică.