Repere metodologice in predarea artei coregrafice in Cluburile si Palatele copiilor

Imagine preview
(9/10 din 1 vot)

Acest proiect trateaza Repere metodologice in predarea artei coregrafice in Cluburile si Palatele copiilor.
Mai jos poate fi vizualizat cuprinsul si un extras din document (aprox. 2 pagini).

Arhiva contine 1 fisier pdf de 91 de pagini .

Iti recomandam sa te uiti bine pe extras, cuprins si pe imaginile oferite iar daca este ceea ce-ti trebuie pentru documentarea ta, il poti descarca. Ai nevoie de doar 7 puncte.

Domeniu: Arta

Cuprins

I Ce este dansul ( ?)- Istoricul evoluției dansului 3
II Rolul și formele de organizare ale activităților
extrașcolare în cluburi șipalate ale copiilor 16
III Dansul-important factor in dezvoltarea si formarea
educatiei estetico-artistice la copii 24
IV Metodica predării artei dansului în Palate și Cluburi
ale Copiilor
-Subcap. 1Genuri coregrafice predate în cercurile de
coregrafie
-Subcap.2Programa școlară de dans elaborată ca
urmare a cercetării științifice realizata pentru
pregătire la:
- Nivel incepatori (inv. prescolar si primar)
- Nivel avansati (inv. primar si gimnaziu)
V Concluzii 54
VI Anexe :
1.Studiu de caz pentru cap II
2.Fotografii relevante din pregătirea copiilor pentru
dans cap IV ( subcap. 2)
3.Documente proiective anuale/trimestriale pentru
cercul de balet
Bibliografie

Extras din document

CAP. I

Ce este dansul (?)- Istoricul evoluției dansului

În prezenta lucrare mă voi ocupa în detaliu de activitatea coregrafică din

instituțiile de învățământ care oferă activități extrașcolare, respectiv o alternativă

de petrecere a timpului liber al copiilor, dar și de desăvârșire a educației.

Coregrafia reprezintă o disciplină care are ca scop conștientizarea,

ordonarea și producerea unor mișcări ale corpului, ale căror semnificații se leagă

de dans.

Dansul este o totalitate de mișcări plastice, gesturi și de pași care se execută

succesiv în ritmul unei muzici anumite, exteriorizându-și conținutul emoțional.

Poate fi și o manifestare artistica sau o formă de distracție în societate. Evoluția

artei dansului reprezintă un îndelungat porces istoric-cultural de la dansurile vechi

ale omului primitiv, care erau niște imitări de mișcări caracteristice unor procese de

muncă, până la formele complexe ale artei coregrafice contemporane.

Coregrafia este responsabilă cu strângerea și ordonarea acestor mișcări, ea

după cum am văzut, este o artă practicată de comunitățile omenești încă din cele

mai vechi timpuri, transmise între generații, mai întii pe cale intuitivă (prin

experiență) și mai apoi organizat, ca o disciplină de sine stătătoare.

Pornind de la etimologia termenului, coregrafia desemnează „scrierea sau

notarea dansului”,astfel legat de mișcările inițiale la un nivel mare de fidelitate,

folosindu-se cunoștințe specifice, se incearca descifrarea respectivei notații.

Totuși, dincolo de rigoare, coregrafia încurajează și improvizația, în special în

cazul școlii moderne de coregrafie.

,,Dansul pleacă de la o serie de fulgurații ale modelului suprem: omul.

Dacă dansul s-ar fi - cântat - la un instrument, altul decât corpul, și nu s-ar fi

alimentat din materia propriei sale reprezentări, cu siguranță astăzi și el ar fi fost

supus limbajului ( mai mult sau mai puțin imperfect )’’, arăta dr. Raluca Andreea

Tănăsescu in lucrarea sa ,, Forma muzicală și forma coregrafică în sec. XX”

Fiecare stil de dans necesită din partea celor care-l practică o analiză

riguroasă pentru a-i înțelege principiile, dar de multe ori, practicienii acestor stiluri

nu aprofundează, ci învață intuitiv și folosesc metodele învățate, aducând la rândul

lor un grad important de inventivitate și creativitate.

Multitudinea de curente și tendințe din domeniul coregrafic a determinat tot

atâtea stiluri coregrafice câte școli de creație și toti atatea coregrafi.In trecut

oamenii credeau că dansul, arată dacă o persoană este sau nu compatibilă ca

partener de viață,dar, insa magia dansului a evoluat foarte mult exprimand si

altceva .

Omul a desființat bariere învechite și a creat altele, insa dansul a rămas cel

mai bun mijloc de comunicare.

Pentru aceste argumente și nu numai, se impune o proiectare a actului

coregrafic mai ales atunci când îl transmitem copiilor.

Dansul este o geometrie a formei pe care o realizăm cu ajutorul părților

constituiente ale trupului nostru, este un mod de a exprima sentimentele trairile și

totodata de a prezenta viața în ansamblul ei.

De fapt, totul în jurul nostru dansează, iar acest dans uneori este perceptibil

alteori nu, aceasta ținând de fiecare individ în parte.

Vedem frunzele copacilor valsând, vedem florile deschizându-se intr-un ,,adagio”,

legănându-se pe tulpina lor firavă, vedem valurile nemișcătoarelor mări și oceane

executând salturi, simțind rafalele de vânt, trecând pe lângă noi în piruette și multe,

multe alte mișcări ale naturii făcute cu grație, care de multe ori scapă atenției

noastre.

Dansul naturii , dansul trupurilor noastre însemnă mișcare, iar mișcarea energie și

energia viață.

Pentru a înțelege toate acestea și implicit a înțelege ce este dansul trebuie în

primul rând să cunoaștem cum a luat naștere această artă să studiem etapele de

evoluție a ei, să cunoaștem interpretări coregrafice și tehnicieni care au contribuit

la dezvoltarea sa .Cercetarile facute au aratat ca la origine dansul provine din limba

sascrită și se traduce prin tensiune.

Cu alte cuvinte dansul a fost încă din timpurile străvechi un mod de eliberare

a oricărui tip de tensiune interioară.

Studiile arheologice dovedesc că dansul a fost așadar o formă de exprimare

datând din cele mai vechi timpuri în comunitățile umane. Se pare că omul mergând

pe stânca peșterii și-a observat umbra mișcându-se odată cu el , astfel a început să

realizeze tot felul de mișcări haotice bucurându-se de dansul umbrelor.

Dansul a precedat comunicării dintre oameni , creând emoții și permițând

descătușarea unor simțiri, el însemnând curaj , iubire de spațiu , si chiar dor de

zbor. Ideea de dans s-a născut probabil, dintr-o nevoie de exprimare a ritmului

vieții, a vieții din interiorul sufletului și trupului. El poate fi legat de dorința de

liberata a omului.

Dansul a reprezentat o primă formă de limbaj și exprimare a emoțiilor, a

credințelor, chiar și a ritualilor de vânătoare.

Totodata el a însoțit intodeauna, marele evenimente din viața oamenilor, din

comunități, în cadrul sărbătorilor și ritualilor religioase.

Mai târziu dansul a fost inclus în alte forme de artă, avînd la început un

caracter mimetic însoțind marii povestitori ai legendelor antice , piesele de teatru el

ocupând doar o mică parte a scenei. Combinându-se cu alte tipuri de reprezentații și divertismente ajunge după o lungă evoluție, îndeosebi sub direcțiile poeților și

muzicienilor umaniști să reunească toatetrăsăturilecaracteristice unui nou gen de

distracție colectivă, care acum primește denumirea de balet, acesta se pare că

provine probabil din cuvântul italian ,,ballare” care se traduce prin ,,a dansa”.

Până a ajunge aici după cum s-a mai spus primele mărturii scrise despre dans au

fost datate din perioada paleoliticului superior sau cu mai multă certitudine din

perioada neoliticului, când oamenii s-au gândit să înscrie pe piatra din peșteri

diferite figuri care ne vorbesc despre existența dansului în acele vremuri.

S-au descoperit scene atât în Franța cât și în Spania, personaje care sunt

prinse în ipostaze specifice dansului, cu picioarele într-o atitudine dinamică săltate

de la pământ, cu genunchii îndoiți și vârfurile întinse într-o mișcare surprinzător de

reală care te duce imediat cu gândul și imaginația la o figură clară de dans.

Fisiere in arhiva (1):

  • Repere metodologice in predarea artei coregrafice in Cluburile si Palatele copiilor.PDF

Bibliografie

1. Tilde Urseanu, Ion Ianegic, Liviu Ionescu, ,, Istoria baletului “,
EdituraMuzicală a uniunii compozitorilor din RSR, București 1967
2. Grigore Constantinescu; ,, O istorie a muzicii în pași de dans”
Editura: Didactică și Pedagogică, 2011
3. Ligia Delia Cosoi, ,,Identitatea dansului teatral”, Editura Artes, 2013
4. Theodor Vasilescu,,Sistemului de Notare Grafică a Dansului"/
"Folclor Coregrafic Românesc", EDP-1972
5. Andreea Raluca Tănăsescu, ,,Forma muzicală și forma coregrafică în sec.
XX”
6. Gineta Stoenescu ,, Tinerețe, sănătate, frumusețe”, Editura Sport Turism,
1990
7. Ștefan Neagu,,Teorie și notare coregrafică”
8. Marin Constantinescu, ,,Dirijorul de lebede”, Editura Muzicală, 1989
9. Isabel Ginot și Marcele Michel,, Dansul în secolul XX”, Editura Art, 2011
10. E. Maghiar Gonda și Gelu Matei ,, Curs de dans classic “
11. Victoria Acciu ,,,Programa de coregrafie pentru clasele primare” ,
Chișinău 1933
12. Negry Gabriel, ,,Memoria dansului”, Editura Muzicală București, vol. I,
1986
13. Victoria Acciu, ,, Lecții de coregrafie clasele III-IV “ ,Chișinău 1998
14. Bârzea C , ,,Arta și știința educației” , EDP- R.A București 1998
15. Bujor C. ,, Euritmia component de seamă a educației fizice școlare”,
Analele Univ. Oradea, Fac. De ed. Fizică și sport , vol VII -1997
16. Bourcier Paul, ,, Histori de la Danse en Occident”, edițions du Seuil, 1987 ,
en Couverture; Nijinsky
17. Anderson J. ,, Ballet& modern dance, a concise histori, New jersy,
Princeton Book, Company , 1992
18. Vișan, A.,,Dansul pentru educația corporal”, Editura Cartea universitară,
București, 2005
19. Țîru C. Maria, „Pedagogia activităților extra-curriculare” - Suport de
curs,Cluj-Napoca 2007
20. Rela-Valentina CIOMAG curs ,,Exercițiul prin dans ”, Academia de
Studii Economice din București
21. Sârbu V. Coricim, ,,Dinamica social a fenomenului artistic”, Editura
Universității de Vest Timișoara, 2004
22. Grigore, V.,,Pregătirea artistică în gimnastica de performanță”, ANEFS,
2002
23. Lamour, H.,, Pédagogie de rhythm”, Edition revue Eps, Paris, 1985
24. Levieux, F.; Levieux, J.-P.,,Expression corporelle”, Editions revue Eps,
Paris,
- Legea educației naționale
- Regulamentul de organizare și funcționare al instituțiilor care oferă activități
extrașcolare/2015