Analiza comparativă a sistemului privat obligatoriu cu sistemul public de pensii

1. Introducere

Sistemul de pensii reprezintă mai mult decât o componentă importantă a sistemului de protecţie socială, el reprezintă şi o oglindă a evoluţiei economice, politice, culturale şi demografice a unei ţări sau, datorită globalizării, a lumii în care trăim.

Sistemul de pensii de stat, introdus la începutul secolului trecut, a intrat în colaps. Eficient atunci, acum este total anacronic. Speranţa de viaţă a crescut, iar asta este foarte bine, pe de o parte. Pe de altă parte, se ajunge la situaţia în care există mai mulţi pensionari decat salariaţi care contribuie la fondul de pensii de stat.

Eşecul pensiei de stat are la bază două cauze majore. În primul rând este vorba despre sistemul ineficient de investire al banilor pe care fiecare salariat îi plăteşte la asigurările sociale. Practic, statul nu investeşte acei bani, ci îi dă mai departe spre pensionari, astfel spus banii nu se înmulţesc, ci din contră. O a doua cauză care afectează pensiile de stat este scăderea numărului de angajaţi. De la an la an, numărul celor care plătesc asigurări sociale scade. În consecinţă din ce în ce mai puţini bani intră în fondurile de pensii.

Pensiile constituie forma principală şi tradiţională de ocrotire a cetăţenilor prin asigurările sociale. Pensiile sunt drepturi băneşti lunare ce se acordă pe tot timpul vieţii, de la pensionare, persoanelor care îşi încetează activitatea datorită atingerii unei anumite limite de vârstă sau invalidităţii, copiilor urmaşi până la o anumită vârstă şi soţului supravieţuitor care are calitatea de

urmaş, pentru a li se asigura acestora condiţii decente de viaţă. Aşadar, pensia poate fi privită şi din perspectiva unui venit de înlocuire atribuit persoanelor cărora vârsta nu le mai permite să activeze pe piaţa muncii.

Întregul sistem de pensii din România este alcătuit, conform legislaţiei noastre, din 3 tipuri (piloane) distincte de pensii:

Pilonul I : Componenta obligatorie - administrată public, cadrul juridic fiind reglementat prin Legea 19/2000 referitoare la pensiile de stat.

Pilonul II: Componenta obligatorie, administrată privat, cadrul juridic fiind reglementat prin Legea 411/2004 şi Legea 23/2007.

Pilonul III: Componenta facultativa, administrată privat, cadrul juridic fiind reprezentat de Legea 204/2006, care reglementează pensiile facultative.

2. Pensia de stat

Până în prezent, singura pensie de care puteai beneficia era cea publică de tipul PAYG (pay as you go). În acest sistem angajaţii plătesc, obligatoriu, către stat un procent din venitul lor brut, iar aceşti bani sunt direcţionaţi către actualii pensionari, fără a fi investiţi. La împlinirea vârstei legale de pensionare, ca fost salariat, primeşti de la stat o modestă sumă lunară, care se situează la aproximativ de 30-35% din ultimul salariu.

Pensiile de stat oferite de statul român au avantaje şi dezavantaje ca orice serviciu oferit pe lumea asta. Pensia de stat oferă:

- avantaje precum

- siguranţă, deoarece sunt administrate de statul român;

- statul roman oferă tuturor participanţilor / contribuabililor la fondul de pensii drepturi egale şi beneficii după vârsta legală de pensionare conform contribuţiilor achitate.

- protejează pensiile aflate în plată împotriva inflaţiei,

- măreşte valoarea reală a pensiilor în funcţie de creşterea economică şi poate genera rapid sumele pe care le presupun drepturile depline de pensionare, întrucât pensiile nu se plătesc din contribuţiile achitate de beneficiar, ci din cele plătite de actuala forţă de muncă.

- dezavantaje şi obligativităţi faţă de stat:

- obligativitatea participării tuturor persoanelor angajate cu acte din România.

- posibilitatea de a nu primi niciodată pensia pentru care ai plătit contribuţii în caz de deces.

- contribuţiile plătite regulat pe o perioada de mai mulţi ani sunt doar direct redistibuite către viitorii pensionari.

Primul pilon cuprinde solidaritatea intra şi intergeneraţională. În sistemul de tip PAYG, membrii generaţiei active contribuie pentru populaţia în vârstă din prezent şi vor primi beneficii de la viitoarea generaţie tânără. În acest context, se legitimează ideea unei solidarităţi între generaţii în cadrul sistemului public de pensii, solidaritate garantată de stat. Putem folosi astfel conceptul de încredere între oameni sau generaţii în scopul nostru de a explica de ce sistemul de pensii continuă să existe. Pe de o parte, generaţia tânără, din prezent, are încredere în viitoarea generaţie tânără că va contribui pentru pensia lor şi, pe de altă parte, are un sentiment de solidaritate orientat către generaţia în vârstă din prezent, prin contribuţia la sistemul PAYG.