Analiza Sistemelor de Protecție Socială

1. INTRODUCERE

Intr-un stat democratic, protectia sociala reprezinta un element fundamental al politicilor statale, deoarece prin punerea in aplicare se realizeaza prevenirea, diminuarea sau inlaturarea consecintelor unor evenimente considerate ca "riscuri sociale" asupra nivelului de trai al populatiei.

Protectia sociala este conceputa pentru asigurarea unui standard de viata de baza pentru toti oamenii, indiferent de mijloacele de care acestia dispun. Exista mai multe categorii de persoane care cer protectia sociala: protectia somerilor, protectia handicapatilor, protectia copilului si a tinerilor, protectia sociala complementara (protectia sociala in caz de deces, incapacitatea de munca, boala profesionala).

Conditiile concrete si nevoile diferite care se cer acoperite fac ca si modalitatile de realizare a protectiei sociale sa fie diferite.

Obiectivul principal al protectiei sociale il constituie diminuarea sau chiar inlaturarea consecintelor unor riscuri asupra mediului si nivelului de trai ale unor segmente ale populatiei.

In fundamentarea politicii sociale sunt considerate principii precum protectia demnitatii umane; eliminarea oricarei forme de discriminare in intreaga politica de protectie sociala sau promovarea parteneriatului social ca mijloc de control si eficientizare a tuturor masurilor de politica si de protectie sociala.

De asemenea alte idei de baza considerate in promovarea politicii sociale sunt: flexibilitatea, respectiv adaptarea masurilor de protectie sociala la necesitatile reale ale grupurilor si persoanelor;o rientarea obiectivelor si masurilor de politica si protectie sociala in directia capacitarii, mobilizarii si participarii tuturor fortelor sociale la relansarea cresterii economice, munca fiind prima sursa a bunastarii si libertatii individului, sursa cea mai stabila a sanatatii economiei si descentralizarea treptata a protectiei sociale si odata cu aceasta, angrenarea in activitatea de protectie sociala a agentilor economici, unitatilor administratiei publice locale, a institutilor guvernamentale si organizatiilor neguvernamentale, societatilor de caritate si persoanelor fizice, prin contributii materiale, financiare si sociale ale acestora intr-un cadru legal adecvat.

Diversitatea si cuantumul prestatilor si serviciilor sociale sunt conditionate insa de starea economiei, de resursele financiare existente la un moment dat, de necesitatea construirii cadrului administrativ de aplicare, cu deosebire in ceea ce priveste formarea personalului si informatizarea activitatilor.

Sistemele de securitate sociala din statele membre ale Uniunii Europene cunosc o mare diversitate care se datoreaza evolutiei lor istorice, contextului social, economic, politic al fiecarei tari si chiar, intr-o mica sau mai mare masura, religiei.

Programele de protectie sociala, administrate de stat, sunt finantate pe principiul repartitiei, compensatiei intre generatii, de resurse obtinute din contributii, impozite si taxe, pe baza principiului responsabilitatii colective.

2. SECURITATEA SOCIALĂ DIN ROMÂNIA

Ca si alte sisteme de protectie sociala nationale, cel din Romania s-a constituit treptat incepand cu primele decenii ale secolului XX, cand au fost instituite primele masuri legislative. Sistemul a fost imbogatit, perfectionat si reformat oarecum in pas cu evolutiile in domeniu din tarile dezvoltate, sub influenta germana si franceza, in principal.

2.1 Îngrijirile de sănătate

Asigurările sociale pentru sănătate din România sunt organizate şi funcţionează pe baza următoarelor principii:

a) cuprinderea obligatorie a tuturor cetăţenilor în cadrul sistemului medico-sanitar coerent de protecţie socială;

b) solidaritatea socială cuprinzătoare între toate categoriile sociale. Practic, solidaritatea socială se realizează între: sănătoşi şi bolnavi; persoanele în vârstă şi cele active; bogaţi şi săraci; cei ce nu au copii şi cei care şi-au asumat sarcina să crească şi să educe generaţiile următoare; cei angajaţi şi cei aflaţi în şomaj; persoanele singure şi cele cu familii care au mai mulţi membri ş.a.m.d.;

c) prestarea în favoarea asiguraţilor a unui pachet definit de servicii medico-sanitare. Persoanele asigurate beneficiază de un complex de servicii medicale şi sanitare, avându-se în vedere cerinţele de îngrijire a stării de sănătate;

d) finanţarea autonomă şi echilibrul financiar. Asigurările sociale pentru sănătate îţi constituie fondurile în principal din contribuţiile în părţi egale ale persoanelor fizice şi a celor juridice, iar în caz de nevoie şi din subvenţii din partea statului;

e) conducerea autonomă a asigurărilor sociale pentru sănătate. Potrivit acestui principiu, asigurările sociale pentru sănătate au organe proprii de conducere, care cuprind reprezentanţi ai asigurărilor şi ai persoanelor juridice.

În asigurările sociale pentru sănătate sunt cuprinsi in mod obligatoriu cetăţenii români cu domiciliul în ţară sau aflaţi temporar în străinătate, cat si cetăţenii străini şi apatrizii care au reşedinţa în România.

Calitatea de asigurat se dobândeşte din ziua încheierii contractului individual de muncă şi se păstrează pe toată durata acestuia. Persoanele care sunt salariate dobândesc calitatea de asigurat din ziua în care au achitat contribuţia şi o păstrează conform legii. Calitatea de asigurat încetează o dată cu pierderea dreptului de domiciliu sau de reşedinţă în România şi se dovedeşte cu un document justificativ.

De asemenea, sunt cuprinse în asigurările sociale pentru sănătate, fără plata contribuţiei: persoanele care satisfac serviciul militar in termen sau care se afla in concediu pentru incapacitate temporara de munca, acordat in urma unui accident de munca sau a unei boli profesionale precum si persoanele se afla in concediu pentru cresterea copilului pana la implinirea varstei de 2 ani si in cazul copilului cu handicap, pana la implinirea de catre copil a varstei de 3 ani.

De altfel, scutiti de la plata contributiei pentru asigurarile de sanatate sunt persoanele care executa o pedeapsa privativa de libertate sau se afla in arest preventiv, persoanele care beneficiaza de indemnizatie de somaj si nu in ultimul rand, pensionarii pentru veniturile din pensii pana la limita supusa impozitului pe venit.

2.2 Drepturile de pensie şi alte drepturi de asigurări sociale

Cheltuielile bugetare destinate ocrotirii cetăţenilor din ţara noastră, prin asigurările sociale de stat au crescut continuu datorită amplorii şi complexităţii problemelor sociale. Principalele forme de protecţie a cetăţenilor prin asigurările sociale de stat sunt: pensiile, biletele de odihnă şi tratament, indemnizaţii şi ajutoare, alocaţii de sprijin. Sistemul de pensii din Romania este construit astfel:

Pilonul I -este reprezentat de clasica pensie de stat si are ca scop asigurarea unui minim de protectie sociala. In acest moment, un procent de 10,5% din salariul tau brut merge catre CNPAS. Pe langa aceata suma angajatorul mai contribuie cu intre 20,8% si 30,8% (in functie de conditiile de lucru) din salriul brut.