Cuprins
- 1. Incursiune in domeniul asigurarilor
- 2. Asigurarile de bunuri: caracteristici si elemente ale contractului de asigurare
- 3. Ipostaze ale asigurarilor pe timpul transportului
- 4. Asigurarea bunurilor pe timpul transportului terestru
- 5. Asigurarea autovehiculelor
- 6. Asigurarea de raspundere civila a transportatorului, in calitate de caraus, pentru marfurile transportate
- 7. Asigurarea aeronavelor
Extras din proiect
1.Incursiune in domeniul asigurarilor- concept si consideratii generale
Asigurarea actioneaza in stransa legatura cu existenta unor riscuri comune a caror producere poate provoca pagube importante economiei nationale si populatiei.
Asigurarea este un sistem de relatii economico-sociale, proces obiectiv necesar al dezvoltarii economice si sociale izvorat din actiunea legilor economice obiective, care constã în crearea în comun, de catre populatie si agentii economici amenintate de anumite riscuri, a unui fond din care se compenseaza daunele si se satisfac si alte cerinte economico-financiare, probabile, imprevizibile.
Principalele probleme legate de conceptul de asigurare pot fi abordate sub trei aspecte esentiale: - aspect juridic;
- aspect economic;
- financiar.
Sub aspect juridic este perfect justificata, datorita formei juridice pe care o imbraca asigurarea. O astfel de forma ii este conferita de contractul de asigurare, ce reprezinta “legea partilor”, precum si de legea propriu-zisa.
Contractul de asigurare prezinta anumite trasaturi caracteristice şi anume:
1. este un contract consensual, adica se incheie valabil prin simplul consimtamant al partilor si este valabil din momentul in care asiguratorul si asiguratul si-au exprimat acordul de vointa cu privire la continut.
2. este un contract sinalagmatic, adica partile contractante isi asuma obligatiile reciproce si interdependente. Astfel, asiguratul se obliga sa faca declaratii de risc exacte, in atentia asiguratorului, atat la incheierea contractului cat si la producerea sinistrului precum si la achitarea primelor de asigurare datorate. Asiguratorul se obliga sa acopere riscul asiguratului, in cazul producerii acestuia, acordand indemnizatia cuvenita.
3. este un contract aleatoriu, adica la incheierea acestuia partile nu cunosc existenta sau intinderea exacta a avantajelor patrimoniale ce vor rezulta pentru ele din contract. Aceasta deoarece obligatiile asumate de asigurat si asigurator depind de un eveniment incert. Aceste eveniment, denumit aleator, este esential deoarece daca s-ar cunoaste momentul producerii lui, asigurarea nu ar mai avea sens, riscul respectiv urmand sa fie acoperit cu certitudine de catre asigurator.
4. este un contract cu titlu oneros, adica fiecare parte urmareste sa obtina un folos, o contraprestatie in schimbul obligatiei ce isi asuma. Asiguratul beneficiaza de protectia ce i-o ofera asiguratorul, care preia asuprasa riscul asigurat, nu in mod gratuit, ci in schimbul platii primei de asigurare.
5. este un contract succesiv, adica se esaloneaza in timp. Asiguratorul se angajeaza sa acopere un risc pe o perioada foarte lunga de timp sau foarte scurta de timp, cu plata la incheierea contractului.
6. este un contract de adeziune, adica desi este redactat si imprimat de asigurator, la el a aderat asiguratul.
7. este un contract de buna-credinta, adica presupune ca executarea acestuia sa se faca cu buna-credinta de catre parti
Asigurarea ex contractu se bazeaza pe principiul facultativitatii, se incheie din proprie initiative, de catre persoanele fizice si juridice interesate, impotriva acelor fenomene care le ameninta bunurile, viata sau integritatea corporala;
Asigurarea ex lege are la baza principiul obligativitatii, adica persoanele fizice si juridice detinatoare de bunuri care fac obiectul asigurarii obligatorii sunt obligate sa le asigure impotriva riscurilor prevazute de lege, iar societatile de asigurari care au primit autorizatie legala de a practica asemenea asigurari sunt obligate sa le realizeze.
Sub aspect economic, fondul de asigurare se constituie, se repartizeaza si se utilizeaza in procesul repartitiei produsului national brut, cand intre asigurati si asigurători se folosesc si se ivesc anumite relaţii social-economice, banesti. Aceste relatii banesti de repartitie se concretizeaza in primele de asigurare pe care le platesc companiile nationale, regiile autonome si societatile comerciale pentru asigurarea unor bunuri ale lor, unitatile şi organizatiile cooperatiste, private şi persoanele fizice pentru asigurarea bunurilor lor sau chiar a persoanelor fizice. Relatiile de asigurare se folosesc si cu prilejul utilizarii fondului de asigurare pentru finantarea diferitelor masuri de prevenire, limitare si combatere a efectelor distructive ale manifestarii fortelor naturii, accidentelor, pentru compensarea daunelor survenite si plata sumelor asigurate in cazul accidentarii sau decesului persoanelor asigurate.
Relatiile de asigurare sunt o componenta a finantelor, a relatiilor economice. Asigurarea presupune existenţa unei comunităţi de risc care se formează în mod spontan, prin simpla participare la constituirea fondului de asigurare la dispoziţia unei organizaţii specializate. Acest fond se imparte apoi conform principiului mututalităţii, adică la constituirea fondului de asigurare perticipa toti membrii comunitatii dar acesta se repartizeaza numai acelor asigurati care au suferit prejudicii dupa urma producerii riscului asigurat.
Sub aspect financiar asigurarile sunt considerate o ramura prestatoare de servicii, un intermediar financiar si un activ financiar intr-o economie de incertitudini. Societatile de asigurari pot face depuneri la banci, pot achizitiona hartii de valoare, pot face investitii in bunuri imobiliare, participa la operatiuni de bursa, pot solicita imprumuturi etc.
2.Asigurarile de bunuri: caracteristici si elemente ale contractului de asigurare
Asigurarea bunurilor impotriva diferitelor calamitati ale naturii si accidentelor se practica de multa vreme, deoarece prin constituirea comunitatii de risc si a mutualitatii in acoperirea pagubelor se creeaza posibilitatea compensarii unor pierderi care de altfel ar fi greu de acoperit pe alta cale.
Transformarile profunde care se produc continuu in economia moderna datorita introducerii permanente a tehnicii noi, cresterea tot mai intensa a circulatiei rutiere,feroviare, navale si aeriene, ca urmare a sporirii volumului comertului national si mondial, aparitia unor domenii noi de activitate, ca de exemplu energia nucleara, impugn acordarea unei atentii din ce in ca mia mari asigurarilor de bunuri.
Formele de realizare juridica si sfera de cuprindere a asigurarilor de bunuri difera de la o tara la alta, in functie de o serie de conditii: modul de reglementare a acoperirii pagubelor provocate bunurilor de calamitati ala naturii si de accidente(de la bug de stat sau pe calea asigurarii, frecventa si intensitateaa producerii unor pagube bunurilor, etc.
Politica de subscriere a asigurarilor de bunuri apartine in intregime societatilor de asigurare si se bazeaza pe date statistice, selectarea riscurilor, daunelor posibile, teritorialitatea frecvebta si gradul de expunere la risc etc. Conditiile standard, riscurile speciale si excluderile pot diferi de la o societate de asigurari la alta, acea societate putand include sau exclude din asigurare anumite riscuri.
In vederea cunoasterii modului si a conditiilor in care se infaptuieste asigurarea, se impune, mai intai, o prezentare a elementelor specifice asigurării de bunuri.
Preview document
Conținut arhivă zip
- Asigurarea Bunurilor in Transporturile Aeriene si Terestre.doc