Asigurarea Clădirilor a Altor Construcții și a Conținutului Lor pe Baza Poliței de Incendiu

1. Contractul de asigurare (Prezentare generală)

Asigurările de bunuri constituie acea ramură a asigurărilor care are drept caracteristică de bază faptul că asigurătorul își asumă obligația de a plăti asiguratului sau beneficiarului contractului o despăgubire, în cazul producerii riscului asigurat care a determinat o pagubă parțială sau totală la bunul asigurat.

Activitatea din domeniul asigurărilor de bunuri, persoane și răspundere civilă, desfășurată în Romania, se întinde pe o perioadă de peste 130 de ani, care poate fi împărțită în trei etape distincte:

- Asigurarile în perioada 1871 - 1948 – Societăți de asigurări private;

- Asigurările în condițiile economiei planificate 1949-1990;

- Asigurările după 1990.

Prin contractul de asigurare, asigurătorul se obligă să plătească o primă asigurătorului, iar acesta se obligă ca, la producerea unui anume risc, să plătească asiguratului sau beneficiarului despagubirea sau suma asigurată, denumită în continuarea indemnizație, în limitele și în termenele convenite.

Contractul de asigurare se incheie în formă scrisa și va cuprinde:

- numele sau denumirea, domiciliul sau sediul părților contractante;

- obiectul asigurării: bunuri, persoane și raspundere civila;

- riscurile ce se asigură;

- momentul începerii și cel al încetarii răspunderii asiguratorului;

- primele de asigurare;

- sumele asigurate;

- alte elemente care stabilesc drepturile și obligațiile părților.

Contractul de asigurare nu se poate dovedi prin martori, chiar daca exista un început de dovadă scrisă.

Indiferent de forma de proprietate societățile de asigurare, își desfăsoară activitatea potrivit legii, urmărind realizarea de profit.

Aceste societăți sunt obligate să se încadreze în prevederile legale referitoare la: mărimea capitalului social minim subscris și vărsat, mărimea obligațiilor pe care și le pot asuma; rezervele de prime și/sau de daune pe care trebuie să le constituie; modul de ținere a evidenței activității desfășurate; forma bilanțului și a contului de profit și pierdere care trebuie întocmit și publicat. Societățile în cauză trebuie să respecte avizele și normele instituțiilor de stat însarcinate cu supravegherea asigurarilor.

Selecția riscurilor reprezintă un principiu de bază, de care depinde buna desfașurare a activității de asigurare. Astfel, pentru ca un asigurator să-și poată desfașura activitatea în condișii cât mai apropiate de cele stabilite în urma unor observații statistice și a calculelor matematice efectuate pe baza acestora pentru determinarea nivelului primelor de asigurare, trebuie să excludă orice posibilitate de a prelua riscuri care să-i fie total nefavorabile. Astfel, asigurătorii se preocupă să selecteze riscurile pe care le acoperă prin asigurare în ideea de a le elimina pe cele cu producere certă și pe cele cu posibilitate mare de producere.

Orice asigurător este și trebuie să fie interesat în realizarea selecției riscurilor, deoarece aceasta dă stabilitate operatiunilor de asigurare.

Contractul încheiat între un asigurat și asigurător este denumit contract de asigurare sau poliță de asigurare. Sub aspect juridic acesta prezintă caracteristicile unui contract:

- consensual- datorită faptului că aceasta se încheie numai prin acordul părților;

- sinalagmatic- prin faptul că fiecare parte are anumite obligații;

- aleatoriu- reprezentat de faptul că la încheierea asigurării, asiguratul și asigurătorul nu cunosc efectele, avantajele, sau pierderile ce vor rezulta;

- adeziune- prin acceptarea lui de către asigurat cu toate că a fost redactat de către societatea de asigurări, asiguratul având posibilitatea de a respinge;

- oneros- pentru că fiecare parte urmărețte să obțină un avantaj sau o facilitate pentru prestația pe care o face sau se obligă să o facă.

- succesiv- datorită valabilității pentru o perioadă mai lungă de timp prima se poate plăti în mai multe rate, protecția fiind continuă din partea asigurătorului.

Asigurarea transferă riscurile și în același timp daunele unei persoane către o societate de asigurări oferind securitate financiară.